De ce a rezistat Marea Piramidă timp de 4.600 de ani?
Studiile arată că monumentul are o structură extrem de stabilă seismic
Articol editat de cristina.rusu, 4 iunie 2026, 00:00
Dacă a existat vreodată o structură construită pentru a trece testul timpului, aceasta ar fi cu siguranță Marea Piramidă din Giza, un monument transcendent al imaginației și ambiției umane.
Cercetătorii au descoperit acum unul dintre motivele durabilității sale uimitoare: a fost proiectată și construită cu caracteristici structurale care i-au permis să reziste energiei distrugătoare a cutremurelor încă de la construirea sa, în urmă cu aproximativ 4.600 de ani, ca mormânt al faraonului Khufu.
Oamenii de știință au evaluat dinamica structurală a acesteia folosind dispozitive denumite seismometre, pentru a înregistra vibrațiile ambientale – mișcări subtile și continue de fond, generate de forțele naturii și de activitatea umană – în 37 de locuri din interiorul și din jurul piramidei.
Aceasta a dat dovadă de un răspuns structural remarcabil de omogen și de stabil la acele vibrații, în pofida dimensiunii și complexității sale.
Cele patru laturi ale Marii Piramide, situată în Giza, măsoară fiecare aproximativ 230 de metri la bază și acoperă o suprafață de circa 5,3 hectare.
Inițial, avea o înălțime de aproximativ 147 de metri. Eroziunea naturală de-a lungul timpului și extragerea, cu mai multe secole în urmă, a pietrelor netede din stratul exterior, folosite ca material de construcții, au făcut ca înălțimea ei actuală să fie de circa 138,5 metri.
Marea Piramidă din Giza a fost cea mai înaltă structură din lume timp de aproximativ 3.800 de ani.
Cercetătorii au identificat mai multe caracteristici care conferă piramidei rezistență la cutremure. Ea are o bază extrem de largă, cu un centru de greutate situat la un nivel scăzut, o geometrie extrem de simetrică, o reducere treptată a masei spre vârf și o structură internă sofisticată, incluzând camere interioare care atenuează amplificarea vibrațiilor. De asemenea, fost construită pe un strat foarte solid de rocă calcaroasă.
‘Constructorii din Egiptul Antic dețineau în mod evident cunoștințe practice despre stabilitate, comportamentul fundațiilor, distribuția masei și transferul de sarcină utilă’, a declarat Asem Salama, seismolog la NRIAG și autor-senior al studiului.
Cercetătorii au descoperit că majoritatea vibrațiilor înregistrate în interiorul piramidei aveau o frecvență care indică faptul că stresul mecanic este distribuit în mod uniform în întreaga structură.
‘Așadar, deși aș ezita să afirm că au proiectat piramida în mod intenționat și în mod specific pentru a rezista la cutremure, cred totuși că au dezvoltat soluții arhitecturale și geotehnice care au dus în mod natural la realizarea unor structuri cu o rezistență excepțională pe termen lung’, a afirmat Asem Salama.
Aceste lucruri au fost învățate în timp, prin încercări și greșeli, așa cum o demonstrează unele piramide imperfecte care au precedat-o pe aceasta.
Cercetătorii au colectat date seismice din diverse pasaje și camere construite în interiorul Marii Piramide, inclusiv din camera funerară principală, denumită ‘Camera Regelui’, precum și din stratul de rocă și de sol din jurul construcției.
Autorii studiului au constatat că amplificarea vibrațiilor creștea odată cu înălțimea în interiorul piramidei, un fenomen normal pentru structurile înalte.
Cu toate acestea, ei au observat o reducere a amplificării în cele cinci camere speciale construite deasupra ‘Camerei Regelui’, în pofida poziției lor mai înalte.
Printre cele mai recente cutremure din regiune se numără cele notabile din 1847 și 1992, ambele cauzând pagube importante la mii de clădiri, iar cel din urmă provocând moartea a peste 560 de persoane. Cu toate acestea, Marea Piramidă din Giza a suferit doar pagube nesemnificative.
Ea face parte dintr-un complex vast, alături de alte piramide și de Marele Sfinx din Giza – toate atrăgând mulțimi numeroase de vizitatori încă din timpuri străvechi.
AGERPRES
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
