Prima pagină » Diverse » Cea mai veche pădure fosilă din lume a ”ieșit la suprafață”
Cea mai veche pădure fosilă din lume a ”ieșit la suprafață”
Evoluția copacilor și a pădurilor în perioada devoniană a jucat un rol crucial în transformarea planetei noastre. Prin stabilizarea solului și interacțiunea cu atmosfera și ciclurile apei, copacii au modificat profund mediile terestre. Începând cu epoca medie-Givetiană (cu aproximativ 387 până la 382 milioane de ani în urmă), un grup de arbori numiți lignofiți (strămoșii copacilor moderni care posedă lemn) au devenit deosebit de influenți în procesele naturale. Totuși, impactul pădurilor mai vechi, compuse în principal din cladoxilopside (arbori preistorici care nu erau la fel de lemnoşi ca lignofiții), este mai puțin cunoscut și înțeles, de unde și interesul acestei noi descoperiri.
Într-un nou studiu, o echipă de oameni de știință dezvăluie existența unei păduri străvechi de cladoxilopside, veche de 390 de milioane de ani, în formație de gresie Eifelian Hangman, situată în Somerset și Devon, în sud-vestul Angliei. Anterior, însă, această zonă era considerată a avea un interes paleobotanic redus, adică în ceea ce privește fosilele de plante. Însă, pe lângă dezvăluirea primelor fosile ale acestui tip de arbore în arhivele britanice, această cercetare evidențiază și cele mai vechi dovezi de până acum ale amenajării spațiale a copacilor, care, în termeni simpli, constituie cea mai veche „pădure fosilă” cunoscută. Această pădure străveche pare să fi fost adăpostul unei singure specii de plante. Aceste plante aveau un aspect similar cu palmierii, cu o tulpină centrală lungă și ramuri care seamănă cu frunzele de palmier, deși sunt de fapt doar o colecție de ramuri mici. Măsurau între doi și patru metri înălțime şi formau o pădure relativ joasă conform standardelor actuale.
Descoperirea recentă a fosilelor unor copaci în sud-vestul Angliei a dezvăluit existența a ceea ce este acum considerată cea mai veche pădure cunoscută de pe Pământ. Aceste fosile, datând de 390 de milioane de ani, sunt mai vechi decât cele din Pădurea Fosilă Gilboa din statul New York, care avea 386 de milioane de ani. Noua descoperire, care repune în discuţie înțelegerea ecosistemelor forestiere primitive, marchează o piatră de hotar importantă în studiul evoluției pădurilor de pe planeta noastră.
Evoluția copacilor și a pădurilor în perioada devoniană a jucat un rol crucial în transformarea planetei noastre. Prin stabilizarea solului și interacțiunea cu atmosfera și ciclurile apei, copacii au modificat profund mediile terestre. Începând cu epoca medie-Givetiană (cu aproximativ 387 până la 382 milioane de ani în urmă), un grup de arbori numiți lignofiți (strămoșii copacilor moderni care posedă lemn) au devenit deosebit de influenți în procesele naturale. Totuși, impactul pădurilor mai vechi, compuse în principal din cladoxilopside (arbori preistorici care nu erau la fel de lemnoşi ca lignofiții), este mai puțin cunoscut și înțeles, de unde și interesul acestei noi descoperiri.
Într-un nou studiu, o echipă de oameni de știință dezvăluie existența unei păduri străvechi de cladoxilopside, veche de 390 de milioane de ani, în formație de gresie Eifelian Hangman, situată în Somerset și Devon, în sud-vestul Angliei. Anterior, însă, această zonă era considerată a avea un interes paleobotanic redus, adică în ceea ce privește fosilele de plante. Însă, pe lângă dezvăluirea primelor fosile ale acestui tip de arbore în arhivele britanice, această cercetare evidențiază și cele mai vechi dovezi de până acum ale amenajării spațiale a copacilor, care, în termeni simpli, constituie cea mai veche „pădure fosilă” cunoscută. Această pădure străveche pare să fi fost adăpostul unei singure specii de plante. Aceste plante aveau un aspect similar cu palmierii, cu o tulpină centrală lungă și ramuri care seamănă cu frunzele de palmier, deși sunt de fapt doar o colecție de ramuri mici. Măsurau între doi și patru metri înălțime şi formau o pădure relativ joasă conform standardelor actuale.
Metodele de conservare a acestor copaci fosili sunt remarcabile: unii au fost conservați ca trunchiuri goale umplute cu sedimente, în timp ce alții, bușteni căzuți, au fost comprimați de-a lungul mileniilor, formând mulaje ascunse în sedimente. Aceste fosile, care încă poartă semnele ramurilor, oferă o perspectivă unică asupra structurii și compoziției acestor copaci străvechi. La acea vreme, ceea ce este acum Regatul Unit se afla pe continentul Laurentia, în apropiere de Ecuator și, prin urmare, se bucura de un climat cald și uscat. Mai mult, această pădure nu reprezintă doar primii copaci care au crescut în masă și strâns împreună, ci demonstrează și un ecosistem în care au început să apară primele artropode terestre. Cercetătorii au găsit într-adevăr urme ale acestor mici creaturi în sedimentele din jurul copacilor fosili, ceea ce indică o biodiversitate în curs de dezvoltare. Descoperirea va avea implicații majore pentru a înțelege evoluția ecosistemelor forestiere de pe Pământ. Ea sugerează că mediile forestiere experimentau deja o expansiune rapidă la acel moment, marcând un punct de cotitură decisiv în istoria vegetației terestre.
Detaliile studiului au fost publicate în „Journal of the Geological Society”. (www.sciencepost.fr)
RADOR RADIO ROMÂNIA
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
