170 de ani a împlinit bestsellerul secolului 19
Articol editat de cristina.rusu, 20 martie 2022, 06:00 / actualizat: 20 martie 2022, 7:55
Articol editat de cristina.rusu, 20 martie 2022, 06:00 / actualizat: 20 martie 2022, 7:55
Cartea a apărut în publicaţia aboliţionistă The National Era, fiind împărţită în 43 de episoade. Era atât de populară încât se spunea că toată lumea fie a citit-o, fie tocmai o citeşte, iar dacă episodul curent întârzia, cititorii se prezentau în faţa redacţiei să facă gălăgie. Se zice că în secolul 19 era cea mai bine vândută carte (după Biblie, desigur); şi că a fost, în copilărie, romanul preferat al lui Lenin. Dar atacurile împotriva cărţii au fost la fel de intense ca entuziasmul: atât la apariţie, cât şi acum.
Harriet Beecher Stowe s-a născut în Connecticut în 1811 şi avea 5 ani când şi-a pierdut mama. Tatăl ei, care era pastor prezbiterian, şi-a educat copiii să nu tolereze nedreptatea. 7 dintre fiii lui i-au urmat exemplul şi s-au alăturat clerului; fiica cea mai mare, Catharine, a fondat seminarul pentru femei Hartford; o altă fiică, Isabella, s-a remarcat ca activistă pentru dreptul la vot al femeilor; iar Harriet… conform legendei, le trimitea coşuri cu arme fermierilor aboliţionişti, pe care le eticheta ca fiind Biblii pentru a nu fi detectate. În 1832 aceasta s-a mutat în Cincinnaty, considerat centrul mişcării aboliţioniste, unde a întâlnit mai mulţi foşti sclavi, ale căror poveşti au impresionat-o într-atât încât a început să publice scurte articole în ziarele vremii despre desfiinţarea sclaviei.
Textele ei au fost bine primite: ca urmare ziarul The National Era i-a trimis 100 de dolari, ca încurajare să mai scrie alte lucruri asemănătoare. Apoi a venit legea privind sclavii fugiţi în 1850, care îi obliga pe cei din nord să-i returneze foştilor stăpâni pe cei evadaţi, chiar şi atunci când sunt prinşi pe teritoriul unor state unde nu mai e sclavie. Stowe a considerat că a sosit vremea să-şi exprime opiniile privind nedreptatea sclaviei într-un text ceva mai mare: care a fost inspirat, în mod recunoscut, de memoriile unui fost sclav pe nume Josiah Henson.
Harriet a primit 300 de dolari pentru întreaga serie; iar când mai erau doar câteva episoade de publicat, a semnat un contract pentru a aduna întreaga poveste într-un volum. Succesul a fost fulminant: s-au vândut 10 mii de exemplare în prima săptămână, număr care s-a ridicat la aproape 2 milioane în decurs de un an, în Marea Britanie şi Statele Unite. Autoarea a fost invitată la Casa Albă de Abraham Lyncoln, o vizită care nu a mers prea grozav: pentru că, pe când preşedintele trăncănea voios despre şemineul lui preferat, Harriet s-a săturat de vorbăria inutilă şi l-a întrerupt cu provocarea: Domnule Lyncoln, aş vrea să vă aud părerea despre emancipare!
Dar pentru că pe lângă laude au început şi criticile, autoarea a publicat o carte ulterioară în care a explicat întâmplările reale ce au dus la scrierea Colibei unchiului Tom. Această a doua carte a fost luată de la bibliotecă şi de Lyncoln: care de bună seamă că a studiat-o (sau a uitat-o pe o noptieră), de vreme ce, conform fişei, a returnat-o abia peste 43 de zile. În 1860 Partidul Republican a împărţit gratis 100 de mii de exemplare, pentru a-i ralia astfel pe cei care au crezut în abolirea sclaviei.
Coliba unchiului Tom evident că nu a fost la fel de bine primită în statele din sud, de unde au început imediat să apară cărţi care prezintă sclavia într-o lumină favorabilă: cu proprietarii albi stăpânindu-şi cu înţelepciune servitorii de culoare, înfăţişaţi ca fiind blocaţi ca într-un fel de copilărie eternă, adică fără să fie în stare să se descurce pe cont propriu. S-a spus că Harriet Beecher Stowe a denaturat viaţa din sud, pentru că nu a fost niciodată pe o plantaţie să vadă ea însăşi cum se trăieşte pe acolo. Şi, în fine, s-a spus că a prezenta sclavia prin memoriile unui fost sclav e la fel de greşit ca a prezenta căsnicia prin amintirile unei femei bătute de soţul ei.
În ziua de astăzi criticile împotriva Colibei unchiului Tom se îndreaptă în alte direcţii. Acum i se reproşează că a creat stereotipii: de exemplu pe cea a mulatrei cu o aură erotică, a dădacei corpolente în stil Mammy, care se ataşează de copiii stăpânilor şi, până la urmă, stereotipia unchiului Tom, care îndură şi aşteaptă fericirea de pe lumea cealaltă pentru că nu poate, evadând, să-şi dezamăgească stăpânii.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Un robot autonom de tenis de masă, numit Ace, a câștigat câteva meciuri împotriva unor jucători de top, în Tokyo. Aceasta este o premieră...
Care sunt punctele comune ale celor mai bune diete din lume? Cele asociate cu longevitatea, cum ar fi dieta centenarilor japonezi din Okinawa, și...
O nouă cafenea şi-a deschis recent porţile într-un cartier rezidenţial din Stockholm – seamănă cu celelalte, cu o singură diferenţă:...
Folosind analiza ADN-ului străvechi, cercetătorii au identificat prezența Streptococcus pyogenes, sau streptococul de grupa A, la o mumie veche de...