Greva care a ucis profesia pe care şi-a propus să o apere

Dacă angajaţii din sănătate, din educaţie sau din transportul public intră în grevă, resimţim asta cu toţii; pe de altă parte dacă au intrat în grevă… ştiu eu, degustătorii de apă minerală sau psihologii specializaţi pe animalele de companie, rezultatul e discutabil.

Articol editat de cristina.rusu, 8 august 2021, 06:00 / actualizat: 8 august 2021, 8:53

În 1945, liftierii din New York se credeau ca făcând parte din prima categorie; s-au înşelat:

Liftul e o invenţie foarte veche. De fapt şi în Colosseumul roman funcţionau 25 de bucăţi, cu o propulsie organică: adică liftul era ridicat cu funii de 8 oameni, probabil sclavi. Se foloseau pentru a transporta animalele sălbatice în arenă; pe atunci aşadar întrebarea „care animal a făcut iar dezastru în lift?” era înţeleasă literal, nu prin extensie la grafitti şi la mucurile de ţigară.

În viaţa de zi cu zi liftul s-a strecurat în secolul 19, pe când au apărut clădiri atât de înalte încât folosirea lor să aibă sens. În oraşele americane mari, precum New York sau Chicago, liftul era deja ceva de bază prin anul 1900. În curând au apărut sistemele electrice şi hidraulice, dar şi mecanismele de siguranţă, care să împiedice prăbuşirea liftului atunci când se rup cablurile de susţinere.

Chiar şi în perioada de început acestea au funcţionat surprinzător de bine: pe întreaga durată a secolului XX un singur accident grav s-a produs când un lift s-a prăbuşit, iar atunci un bombardier s-a izbit în ceaţă de Empire State Building. Liftul a căzut atunci 75 de etaje şi s-a oprit în subsol, dar singurul om care era în el a supravieţuit miraculos.

Deci: ce vrem să spunem că liftul nu era o raritate şi era destul de sigur; cu toate acestea fiecare avea câte un liftier, pentru că oamenii nu aveau încredere în mecanismele automate.

Liftierul era un pic ca un şofer de taxi. Nu era un buton pe care să apese omul pur şi simplu şi să ajungem la etajul care trebuie. Liftierul făcea această operaţiune manual, cumva pe sentiment, oprind la etajul potrivit. Tehnologia pentru butonul pe care îl ştim astăzi exista deja, dar degeaba: oamenii erau atât de obişnuiţi cu prezenţa umană încât ţineau la prezenţa unui liftier care să le transmită senzaţia de siguranţă în capsula de metal care se deplasa la înălţimea de 30 de etaje. Iar dezvoltătorii imobiliari nu voiau să-şi supere clienţii: toată lumea ştia că liftul automat ar fi fost mai sigur şi mai ieftin, dar rămânea o neîncredere cam ca în ziua de astăzi pentru maşinile fără şofer.

În 1945 existau 15 mii de liftieri în New York. Spre comparaţie: astăzi în acelaşi oraş există în jur de 14 mii de taximetrişti.

Dar oricum, liftierii simţeau pericolul dat de tehnologie şi au intrat în grevă în semn de protest. Practic în 1945 sindicatul liftierilor a aşteptat ca ziarele să nu mai scrie atât despre război şi despre bomba atomică. Iar apoi, într-o dimineaţă de septembrie, efectiv nu s-au mai dus la lucru. Şi cu asta viaţa s-a blocat în New York: nimeni nu se descurca cu lifturile, iar oamenii – e de înţeles – n-aveau chef să meargă pe scări 20, 30, 40 de etaje.

Manhattanul era deja pe atunci plin de clădiri de 200 m şi, ca o curiozitate: era deja în picioare clădirea cumpărată de Donald Trump în 1995 şi rebotezată Trump Building. O jumătate de milion de angajaţi nu au ajuns la serviciu; poşta s-a blocat, la fel şi tranzacţiile bancare. Pagubele economice s-au ridicat la 100 de milioane de dolari (ceea ce, în cursul de astăzi, ar fi cam un miliard şi jumătate de dolari). Greva a ţinut o săptămână, iar în final guvernatorul statului a căzut la înţelegere cu liftierii pentru a se întoarce la lucru. Dar consecinţele pe termen lung nu au fost cum s-au aşteptat liftierii.

După această afacere, dezvoltătorii imobiliari şi-au dat seama că nu e înţelept să se lase la mila câtorva mii de liftieri.

Modernizarea lifturilor a început în ritm susţinut, laolaltă cu o campanie de educare a populaţiei în privinţa folosirii lor. Lovitura de graţie a venit în 1950, când a apărut Otis Autotronic: un model complet automatizat, cu un telefon prin care putea fi anunţată o defecţiune şi un buton roşu uriaş pentru oprirea de urgenţă.

Profesia de liftier a dispărut aproape complet în nici 20 de ani, persistând numai în hotelurile de lux, unde clientul se simte bine dacă până şi pe butonul liftului apasă altcineva în locul lui. Ceea ce ridică întrebarea: oare ce alte profesii riscă să ajungă la aceeaşi soartă?

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.