Cum trăiau femeile în Sparta?

Articol editat de cristina.rusu, 8 martie 2020, 06:00 / actualizat: 8 martie 2020, 7:03

Femeile aveau o viaţă grea, vecină cu sclavia, în Grecia antică. Excepţie făcea Sparta, unde doamnele nu-şi băteau capul cu treburile casnice, nu ţeseau şi în niciun caz nu-şi pierdeau timpul cu broderii minuţioase, precum semenele lor din alte oraşe greceşti. Femeile din Sparta se bucurau de libertate şi de educaţie, datoria lor fiind însă una sacră: să aducă pe lume urmaşi sănătoşi.

Sparta a fost un oraş care a rămas renumit pentru mentalitatea sa aspră de luptă. Pentru locuitorii săi, individul în sine nu prea avea mare importanţă, totul fiind pus în slujba întăririi forţei militare. Spartanii nu-şi aprindeau focuri peste noapte pentru a putea rămâne neobservaţi în întuneric, iar atunci când comunicau o făceau în cuvinte puţine, cu fraze scurte şi directe. Copiii erau separaţi de mama lor la vârsta de 7 ani pentru a-şi putea începe antrenamentul ce-i va face rezistenţi, îndemânatici, dar obedienţi faţă de superiorii ierarhici.

În acest oraş sever însă, femeile se bucurau de o poziţie excepţională în comparaţie cu semenele lor din alte polisuri greceşti. Aveau parte în primul rând de educaţie, dar participau şi la concursuri de atletism şi în luptele corp la corp. Prezenţa lor era acceptată în dezbaterile intelectuale, dar nu se dădeau înapoi nici de la petrecerile îmbibate de aburii vinului.

Deopotrivă cu băieţii, fetele spartane erau crescute de stat în spirit militar. Într-adevăr, când bărbaţii oraşului erau implicaţi în diverse războaie, femeile trebuiau să rămână acasă pentru a-şi proteja căminul:

Se făcea o împărţire pe grupe de vârstă: copile, fete tinere, adolescente şi femei căsătorite. Deosebirea era marcată prin coafură. Unele puteau să ţeasă, dar nu li se cerea aşa ceva, în contextul în care munca fizică era atribuţia sclavilor, spune istoricul Sarah J. Pomeroy, în cartea sa dedicată femeilor spartane.

Cel mai important lucru pentru spartani era servirea statului. Bărbaţii făceau acest lucru prin serviciul militar, iar femeile prin aducerea pe lume a unor urmaşi sănătoşi. Fiecare nou născut era prezentat în faţa consiliului oraşului, iar un urmaş viguros se bucura de o mare preţuire. Pentru a atinge acest scop, consiliul permitea femeilor să înlocuiască un soţ în vârstă şi bolnav cu unul mai tânăr în conceperea unui urmaş.

Pe lângă starea fizică bună, femeile spartane trebuiau să fie educate şi spirituale: să ştie să scrie şi să citească, să cunoască politica şi legile şi să facă faţă dezbaterilor pe varii subiecte, de pildă despre mitologia greacă.

Fetele spartane se căsătoreau la 18 ani, cu 4 ani mai târziu decât în Atena. Ca soţ îşi alegeau de regulă un bărbat de 30 de ani, dar din cauza serviciului militar, cei doi petreceau în fapt destul de puţin timp împreună. Căsătoria sau sentimentele nu puteau împiedica un bărbat spartan în îndeplinirea datoriei sale faţă de comunitate.

Sursă: Origo.hu

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.