Şase fobii neobişnuite pe care ştiinţa încearcă să le explice

Fobiile nu sunt "frici ridicole" şi nici semne de slăbiciune.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 20 septembrie 2026, 00:00

O fobie nu înseamnă doar o teamă puternică, ci o stare intensă şi persistentă de anxietate provocată de un obiect sau o situaţie care prezintă un pericol redus sau inexistent. Chiar dacă persoana în cauză îşi dă seama că teama este exagerată, argumentele raţionale nu sunt întotdeauna suficiente pentru a o controla. Creierul percepe situaţia ca pe o ameninţare reală, declanşând reacţii precum accelerarea pulsului, transpiraţia, tremurul, greaţa şi dorinţa de evitare.

Fobiile nu se limitează doar la păianjeni sau înălţimi, ci pot fi legate de multe alte situaţii.

Crometofobia sau frica de bani este un termen folosit pentru anxietatea intensă legată de cheltuirea banilor, însă nu reprezintă un diagnostic oficial distinct în principalele clasificări ale tulburărilor mintale. O astfel de teamă poate fi asociată cu datoriile, sărăcia, pierderea controlului sau experienţe negative din trecut. Situaţiile financiare obişnuite ajung astfel să fie percepute drept ameninţătoare. Problema apare atunci când frica determină evitarea constantă a obligaţiilor financiare şi începe să afecteze viaţa cotidiană. În astfel de cazuri, terapia cognitiv-comportamentală şi terapia prin expunere pot fi utile.

Hemofobie sau frica extremă sau iraţională de sânge – Cele mai multe reacţii de anxietate presupun activarea sistemului nervos simpatic, care pregăteşte organismul să răspundă rapid unei ameninţări. Pulsul şi tensiunea arterială cresc, respiraţia se accelerează, iar corpul intră în modul „luptă sau fugi”. În cazul persoanelor cu fobie de sânge sau răni poate apărea însă o reacţie fiziologică neobişnuită: după creşterea iniţială a pulsului şi a tensiunii, acestea scad brusc. Reducerea fluxului de sânge către creier poate provoca ameţeală şi chiar pierderea cunoştinţei, fenomen cunoscut drept sincopă vasovagală.

Ergofobia sau frica de muncă – este un termen folosit pentru a descrie anxietatea intensă şi rezistenţa faţă de activitatea profesională, fără a fi însă un diagnostic distinct în clasificările oficiale. Nu trebuie confundată cu lenea, oboseala sau simpla lipsă de chef de muncă. În cazul unei fobii, anxietatea poate deveni atât de puternică, încât apar evitarea sarcinilor, a interviurilor, a întâlnirilor sau chiar a gândului de a merge la serviciu. Creierul poate interpreta situaţiile legate de muncă drept ameninţări, activând reacţia de stres: puls accelerat, tensiune musculară, transpiraţie, tremur, greaţă şi panică. Atunci când situaţia este evitată, de exemplu prin anularea unui interviu sau amânarea unei sarcini, anxietatea scade rapid. Creierul asociază această relaxare cu ideea că evitarea a funcţionat şi o înregistrează ca pe o modalitate eficientă de a face faţă ameninţării. În acest fel, comportamentul de evitare se consolidează, iar frica poate deveni şi mai greu de depăşit.

Lacanofobia – este teama iraţională şi intensă de legume, deşi termenul nu reprezintă un diagnostic clinic oficial. Cercetările se concentrează mai degrabă pe neofobia alimentară, aversiune şi sensibilitatea senzorială. Reacţia poate fi legată nu doar de frică, ci şi de o sensibilitate crescută la stimuli precum mirosul, gustul, textura sau chiar aspectul anumitor alimente. Senzaţiile neplăcute pot determina evitarea strictă a acestora.

Emetofobia sau frica de vărsături reprezintă o teamă intensă şi persistentă de a vomita sau de a vedea alte persoane vomitând. Anxietatea poate fi declanşată nu doar de un episod real, ci şi de gânduri, imagini, discuţii despre acest subiect sau chiar de o uşoară senzaţie de greaţă. Persoana afectată ajunge să-şi monitorizeze constant organismul şi să interpreteze orice disconfort gastric drept un semn al unei posibile crize. Astfel se formează un cerc vicios în care anxietatea amplifică simptomele fizice, iar acestea, la rândul lor, intensifică anxietatea. Evitarea poate ajunge să limiteze călătoriile, mesele la restaurant, încercarea unor alimente noi sau folosirea transportului public. Terapia cognitiv-comportamentală este considerată una dintre metodele eficiente de gestionare a acestei fobii.

Nomofobia sau teama de a nu avea acces la telefonul mobil sau la internet. Termenul a fost introdus în 2008 şi nu reprezintă încă un diagnostic distinct în clasificările psihiatrice, dar fenomenul continuă să fie studiat. Una dintre principalele explicaţii este teama de pierdere a accesului la informaţii şi la contactul social. Smartphone-ul a devenit în acelaşi timp mijloc de comunicare, instrument de navigare, sursă de informaţii, spaţiu de lucru şi divertisment. Lipsa lui poate fi percepută astfel ca o pierdere bruscă a controlului asupra mediului familiar.

O teamă neobişnuită nu este, în sine, un semn al unei tulburări mintale. Importantă este măsura în care aceasta ajunge să limiteze viaţa de zi cu zi. Obiectul fricii poate fi foarte diferit, însă mecanismul este similar: creierul asociază un anumit stimul cu o ameninţare şi declanşează o reacţie intensă de anxietate.

Fobiile nu sunt „frici ridicole” şi nici semne de slăbiciune. Acestea pot fi tratate, iar una dintre principalele abordări este terapia cognitiv-comportamentală, inclusiv expunerea controlată şi treptată la stimulul care provoacă frica. În timp, creierul poate învăţa să reacţioneze într-un mod nou şi mai calm.

RADOR RADIO ROMÂNIA

Foto: Pexels

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.