Felia de Cluj: Lăsăm sau nu bacșiș la restaurant? [AUDIO]

Articol editat de cristina.rusu, 22 ianuarie 2020, 06:00 / actualizat: 22 ianuarie 2020, 8:59

Azi vreau să abordez poate cea mai spinoasă problemă când vine vorba de mers la restaurant: bacșișul. Mai controversat decât emisiunile lui Dan Diaconescu și mai tot timpul la limita legii, precum afacerile acționarilor de cluburi de fotbal, bacșișul este prezent în cotidianul nostru și, nu de puține ori, e o sursă de stres.

Ce este bacșișul? O sumă de bani oferită de un client unui prestator de servicii, în plus față de cea aflată pe notă. Prima dată s-a folosit termenul de bacșiș pe la 1706, dar obiceiul de a oferi o gratuitate cuiva în semn de mulțumire pentru serviciile prestate are rădăcinile înfipte mult mai devreme în istorie, încă de pe vremea dinastiei Tudorilor, adică anii 1500.

Bacșișul, în forma lui de azi, nu mai este doar o metodă de mulțumire; de multe ori, când nu onorăm acest troc cu prestatorul de servicii, noi, de fapt, îl amendăm, deci capătă o formă prin care transmitem nemulțumire. Pentru o persoană cu așteptări mari, nemulțumirile vor fi pe măsură. Să nu mă înțelegeți greșit, e bine să ai așteptări, dar, la fel de bine, trebuie știut când intrăm într-o locantă, ce se poate cere locului respectiv și ce nu.

De exemplu: dacă intrăm într-un restaurant cu specific tradițional, nu putem avea pretenția la mâncare italiană, sau dacă un restaurant lucrează numai pe rezervări și, anunțat fiind de faptul că masa ta are și o perioadă limitată de folosință, tu te hotărăști să amendezi locația lipsind ospătarul de bacșiș, problema este doar la tine și la așteptările nepotrivite vis-a-vis de locul respectiv.

Eu, cumva, fiind în breaslă, nu concep să nu las bacșiș. Cât? Păi, de obicei, las 10%, așa e cutuma. Dacă sunt mulțumit las și mai mult, și tre’ să fiu foarte prost servit ca să ajung în ipostaza de a nu lăsa niciun leuț la plecare. Acum, următorul pas firesc este să stabilim ce e o servire bună și una mai puțin bună.

De obicei, eu nu mă supăr dacă aștept puțin pentru mâncare, unele restaurante chiar încurajează stafful să întârzie sau, mai bine zis, să nu grăbească mâncarea, tocmai pentru a lăsa timp oaspetelui să se relaxeze și să consume un pahar de vin. În funcție de felul de mâncare comandat, timpul de servire poate varia de la 10 minute pentru o salată, supă cremă sau gustare și până la 30 de minute dacă servim un preparat mai elaborat, un pește în sare, sau chiar un risotto. La acești parametri se pot adăuga automat 5-10 minute în plus, dacă se joacă cu casa plină.

Un restaurant smart știe să rupă timpii aceștia prin servirea unor mici gustărele din partea casei. Astfel, clientului nu i se lungesc urechile de foame și parcă nu-i mai trece timpul așa de greu.

Apoi, nu trebuie trecută cu vederea grija ospătarului față de oaspeți, promtitudinea cu care reacționează pentru rezolvarea cerințelor oaspeților și, nu în ultimul rând, atitudinea cu care face aceste lucruri. De fapt, cred că cel mai important lucru este atitudinea- fără o atitudine corectă, oricât de promptă și profesională este servirea, experiența nu o să fie niciodată una complet pozitivă.

Calitatea serviciilor, a vinurilor și mâncărurilor servite este un alt factor determinant în această ecuație. Oricât de binevoitor este un membru din stafful de servire, dacă calitatea preparatelor este una precară, evident că acest lucru va fi sancționat la bacșiș; cu toate astea, nu văd de ce ar suferi ospătarul pentru greșelile bucătăriei, de exemplu. Iar dacă ți-ai ales un vin care nu se potrivește cu mâncarea, tot nu-i corect să sancționezi stafful de servire, asta în cazul în care nu ți-a făcut el recomandarea. Câteodată, în urma unor exepriențe mai nasoale, unii clienți refuză să mai treacă vreodată pragul acelui restaurant.

Dar de ajuns cu lucrurile negative! Hai să vedem când, cum și cât trebuie lăsat bacșiș atunci când suntem foarte mulțumiți. După cum spuneam mai sus, pentru un service corect, bacșișul corect reprezintă 10% din nota finală. Din punctul meu de vedere, orice acțiune a staffului de servire care vine în întâmpinarea unor nevoi deosebite ale clienților trebuiesc contabilizate la finalul serii.

Ceri ceva ce nu e în meniu, dorești un vin decantat, dorești și primești o recomandare mai mult decât corectă pentru un preparat sau o băutură, ești întâmpinat cu zâmbete și ai tot timpul pe cineva pe lânga masa ta? Atunci trebuie să recompensezi un astfel de comportament cu un plus, fie el cât de nesemnificativ, la notă. Nu de alta, dar ca și orice altă meserie, și meseria de ospătar lucrează cu feed-back și cu situații emoționale și, oricât de pozitiv și profesionist ai fi, dacă vezi că eforturile nu-ți sunt recompensate, parcă nu mai ești la fel.

Oameni buni, situațiile în care să dai sau să nu dai bacșiș sunt atât de variate, încât ne-ar trebui 10 emisiuni să înșirăm cât mai multe dintre ele și tot nu am termina. Așa că, cel mai bine, urmați câtiva pași simpli:

1. informati-vă în ce loc mergeți să mâncați;
2. întotdeauna să aveți puțină răbdare;
3. și întotdeauna lăsați un feed-back corect, fie el unul pozitiv sau unul negativ.

…iar când e vorba de bacșiș, fiți generoși cu cine merită.

Chef Horia Șimon

Foto: arhivă radio

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.