Felia de Cluj – Doamna Nemeș și tocana de roșcobane
tocana de roscobane/Foto: Facebook Chef Horia Simon
Cu toate că pastila de azi sună a reclamă, deloc ascunsă, eu cred mai degrabă că este o relatare onestă și un îndemn. Un îndemn de a nu crede ce am scris și spus eu aici și de a merge până în Făgetul Ierii să le bateți la ușă și să vedeți cu ochii voștri și să gustați cu papilele voastre ceea ce urmează să vă relatez.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
2 februarie 2022, 14:00 / actualizat: 13 martie 2024, 12:44
Cu toate că pastila de azi sună a reclamă, deloc ascunsă, eu cred mai degrabă că este o relatare onestă și un îndemn. Un îndemn de a nu crede ce am scris și spus eu aici și de a merge până în Făgetul Ierii să le bateți la ușă și să vedeți cu ochii voștri și să gustați cu papilele voastre ceea ce urmează să vă relatez.
Așa am făcut și eu, am auzit, nu mi-a venit să cred și m-am dus să văd. Am bătut frumos la poartă și am intrat în rai. Bine, asta cu raiul e relativă, că nu pentru toți pâinea frământată în covată și proaspăt scoasă din cuptorul pe lemne e rai, în schimb, pentru majoritatea, da.
Așa că, dacă faci parte din majoritatea asta, îți mai spun și de prăjitura „poronio”– îmi cer scuze că nu știu cum se scrie în maghiară – și despre tocana de ceapă călită în untură, servită cu mămăligă și despre zama de corobețe. Corobețele sunt fructe uscate în cuptorul pe lemne așa: fix după ce se scoate pâinea din cuptor și cuptorul mai e încins tare, se bagă tăvi cu bucăți de fructe și se lasă de pe o zi pe alta. De obicei, se pun mere, pere, gutui și prune, prea rar puneau țărăncile ananas și mango – se făceau mai greu la noi la munte ☺.
Săptămâna trecută mi-am petrecut o zi întreagă la familia Nemeș. Cât a fost ziulica de lungă, doamna Nemes nu a stat locului defel, ba frământa, ba punea de zamă, ba făcea o mămăligă. În curtea familiei Nemeș găsești de toate, de toate zic când mă refer la animale, dar și la tot felul de vechituri pe care domnul Nemeș le strânge cu scopul de a face un muzeu țărănesc. O cameră e gata deja, dar mai este în lucru și un șopru care adăpostește o moară de piatră și o mulțime de ustensile de tâmplărie.
Anul ăsta ne-am înțeles că facem un eveniment împreună, mai la vară, când se face frumos afară. Dar, până atunci, mai e ceva de așteptat și ca să vă țin calzi și interesați, vă las o rețetă pe care am învățat-o tot de la Doamna Nemeș: tocană de roșcobane.
Roșcobanele, de fapt, sunt gălbiorii, ciupercile astea pe care dacă nu le culegi când e vremea, au un gust amar amar de nu-ți mai trebuie ciupercă-n viața ta, așa ți se strepezește gura. Cumva-cumva, moșii și strămoșii noștri știau când sunt cele mai bune și le culegeau și făceau o tocană simplă și gustoasă din ele. Pentru tocana asta mai ai nevoie de usturoi, ceapă, pătrunjel verde, mărar, un pic de unt de oaie sau oloi și smântână din aia grasă. Toate astea și o mână sănătoasă de gălbiori, evident. Treaba e simplă tare: Usturoiul și ceapa se curăță, apoi se toacă mărunt. Se pun la călit într-o tigaie în untul de oaie. Se gătesc până devine ceapa translucidă, apoi se adaugă gălbiorii și mărarul. Se adaugă apă cât să acopere ciupercile și se lasă la foc mic până scade apa, 8-10 minute. La final se adaugă smântâna și se mai gătește 1 minut. Se ia de pe foc și se presară pătrunjelul verde. Noah! Doamne ajută și să aveți poftă!
Nu vă uitați tradițiile, e important!
Chef Horia Simon
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.