De ce lipsesc 200 de milioane de ani din istoria geologică a Pământului
Știința rezolvă misterul Marii Neconformități.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 18 noiembrie 2026, 00:00
Geologia studiază compoziția și structura Pământului, atât la nivel intern, cât și la suprafață. Procedând astfel, ea investighează procesele prin care Pământul a evoluat de-a lungul timpului geologic. Geologii lucrează strat cu strat… și din când în când găsesc ceva ce nu se potrivește, o discrepanță, ca și cum povestea istoriei Pământului ar sări brusc peste mai multe capitole.
Printre anomaliile observate de geologi, una este deosebit de faimoasă: Marea Neconformitate. Este un exemplu excepțional în care straturi de rocă sedimentară relativ tinere se suprapun peste straturi sedimentare sau cristaline mult mai vechi (de aproape 2 miliarde de ani). Aceasta este ceea ce a descoperit John Wesley Powell în Marele Canion din Statele Unite în 1869.
Decalajul de timp geologic dintre aceste straturi este de 200 de milioane de ani, suficient pentru a permite ridicarea celor mai vechi roci în munți, care ulterior au fost erodate. Ani de zile, oamenii de știință au încercat să explice Marea Neconformitate, absența acelor 200 de milioane de ani, iar acum cercetătorii australieni susțin că au găsit o teorie plauzibilă.
Încă din acel îndepărtat an 1869, au fost propuse diverse ipoteze pentru a explica saltul temporal din straturile Marelui Canion . Există un consens general că o combinație de evenimente ar fi putut da naștere unui fenomen de o asemenea amploare. Se crede că în timpul uneia sau mai multor perioade glaciare din istoria Pământului, suprafața planetei a fost aproape în întregime înghețată, cu temperaturi medii de -50 °C. Aceasta este ipoteza paleoclimatică a glaciațiunii sau superglaciațiunii pe scară largă, cunoscută și sub numele de „Pământul bulgăre de zăpadă”. Astfel, în timpul Neoproterozoicului, planeta a călătorit prin spațiu ca o minge albă gigantică de gheață. Potrivit unor geologi, zonele care au suferit acea glaciațiune coincid aproximativ cu cele în care se află astăzi Marea Neconformitate. Pe măsură ce ghețarii se mișcă, aceștia trag și erodează sedimentele care acoperă roca subiacentă. Acest lucru ar explica cum o mare parte din rocă a fost îndepărtată din zone extinse în aceeași perioadă.
Alte ipoteze menționează formarea de rifturi (limite constructive între plăcile tectonice de-a lungul dorsalelor medio-oceanice), activitatea penelor de manta (coloane de material din manta despre care se crede că există sub scoarța terestră) sau scăderea nivelului mării. Însă niciuna dintre aceste explicații nu a fost dovedită.
Acum, Santosh Dhungana și Nicolas Flament, geologi de la Universitatea Wollongong din Australia, propun teoria potrivit căreia dispariția acelei enorme suprafețe de straturi din Marele Canion a fost provocată de mișcări în adâncul mantalei Pământului. Marea Neconformitate ar fi o manifestare de suprafață, de ordinul întâi, a proceselor care au loc în adâncul Pământului. Articolul care explică acest lucru tocmai a fost publicat în revista „Nature”.
„Imaginați-vă o carte din care o secțiune centrală, mare, este ruptă. Marea Neconformitate este acea lacună din istoria Pământului: narațiunea sare de la primele capitole direct la o parte mult mai târzie a poveștii”, explică Santosh Dhungana. „Cercetările noastre sugerează că aceste pagini nu s-au pierdut din întâmplare„, afirmă el.
Studiul propune ca ridicarea și tasarea la scară continentală să fie factorii care au determinat formarea și conservarea Marii Neconformități. Simulările mișcării mantalei utilizate de Dhungana și Flament indică faptul că anumite părți ale planetei s-au ridicat, expunându-le eroziunii care, după ce continentele s-au tasat, le-a șters din registrul geologic. Acest lucru ar explica lacunele din registrul straturilor terestre.
„Uneori, ceea ce lipsește ne poate spune mai multe despre istoria Pământului decât ceea ce putem vedea. O singură perioadă prelungită de ridicare, urmată de o lungă perioadă de tasare, ar fi fost rețeta ideală pentru îndepărtarea rocii și conservarea suprafeței erodate„, subliniază Nicolas Flament.
Mai exact, modelele oamenilor de știință australieni indică o ridicare continentală prelungită în timpul Neoproterozoicului, urmată de o subsidență pe termen lung în timpul Fanerozoicului, în cratonii Laurențian, Baltic și China de Nord. Acest scenariu de mișcări verticale descris mai sus este ideal pentru formarea și conservarea Marii Neconformități. Studiul explică faptul că ridicarea continentală prelungită, prezisă pe tot parcursul perioadei criogeniene, ar fi cauzat o eroziune intensă din cauza acțiunii glaciare. Vasta extindere a Laurentiei, combinată cu deformarea minimă la marginile sale, explică de ce Marea Neconformitate este mai bine conservată și documentată acolo.
RADOR RADIO ROMÂNIA
Foto: Pexels
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.