Trascău, contrastul absolut: prin peșteră, grotă și castel spre satul alb

O călătorie prin peisajele și istoria spectaculoasă a Trascăului.

Articol editat de cristina.rusu, 22 august 2026, 00:00

Mi-a scăpat până acum. N-am explorat un sat tradițional unguresc din Ardeal, dar remediem deficiența. Am pornit prin Florești, Lona, Băișoara și Iara, apropiindu-ne de Valea Arieșului.
Pornim într-o lume a extremelor!
Suntem atenți și la surpriza din zona satului Surduc.

-Ia uite, uite, uite!

-Ce-i mă că mă și sperii?

-Ce-i cu peștera asta?

-Nu știu, n-am oprit niciodată la ea, nu știu ce e.

-Stai că o lămurim noi imediat.

-Bună ziua, sunteți de prin partea locului?

-Da, din partea locului.

-Știți ce-i cu peștera asta?

– A fost o galerie făcută de la mină pentru dolomită.

-Și acuma îi părăsită?

-Da, e părăsită. Sunt vreo 4-5 galerii înăuntru. S-a acumulat o grămadă de apă de la ploi de atâta amar de ani și o devenit ca un fel de atracție, că o grămadă de oameni opresc acolo și fac poze și se miră.

Iar acum direct spre Rimetea satul cu case albe și obloane vopsite în verde. Ferestre împodobite cu flori, magazine cu suveniruri sau produse tradiționale și tarabe cu colaci secuiești,brânzeturi sau langoși, fură ochii turiștilor.

satul turistic Rimetea

Am ajuns aici în timpul săptămânii, dar ulițele pavate cu piatră cubică sunt pline de mașini cu numere de Sibiu, Dâmbovița, Ungaria și chiar Polonia.

satul turistic Rimetea

Am zăbovit în sat doar cât să ne tragem sufletul, pentru că ne-am programat o drumeție pe muntele din apropiere. Ca să câștigăm timp, nu urcăm până la Piatra Secuiului.

Mergem doar până la Grota Studenților, un traseu care dus întors ne ia cam două ore.

Nu! Înapoi! Înapoi! Să nu vă prind cu șlapi, botine sau teniși în picioare.
Exagerez? Hai să vedem!

-Putem porni pe traseu și în șlapi sau în boticuțe?

-Pe munte exclus în totalitate. Muntele înseamnă teren accidentat, înseamnă poteci alunecoase și de multe ori greu abordabile. Recomandarea este gheată, bocanc cu cel puțin 5 cm peste gleznă.

-Vi se întâmplă des să plecați după turiști care au luat-o așa pe munte?

-Din păcate sunt, pentru că nu cunosc zona, nu apreciază riscurile și la urcare să zicem, potecile sunt accesibile și în încălțări mai ușoare, dar la coborâre, dacă n-ai o gheată care să-ți țină glezna și să fie aderentă, încep să apară probleme mari.

Cristian Nițescu este șeful serviciului Salvamont Alba și cu el am vorbit despre traseul până la Grota Studenților.

-E un traseu relativ ușor, inclusiv copiii pot să-l parcurgă aproximativ 4-5 km între Rimetea și satul Colțești. O buclă pe sub Piatra Secuiului care intră și prin Grota Studenților. Partea mai accentuată este chiar sub grotă, undeva la 200-300 de metri pe potecă relativ la 45 de grade înclinație și potecă pietroasă.

O cărare marcată cu triunghi roșu ne călăuzește spre obiectivul la care vrem să ajungem.

traseul spre Grota Studenților

Am plecat din Rimetea spre Grota Studenților cam de 10 minute. Când am plecat din sat, indicatorul spunea că am 45 de minute până la destinație. Acum am dat de alt indicator de orientare care ne anunță că mai avem o oră.

Am avansat ceva. Noi să avem pasul sprințar că restul nu contează. Continuăm pe cărarea lejeră care merge paralel cu muntele trecând pe sub pereții de stâncă.

Nu după mult timp, indicatorele ne anunță că a venit vremea să urcăm pieptiș spre grotă. Grohotișul format în principal din pietre mărunte e principalul obstacol. Doi pași înainte și unul alunecăm înapoi.
Nu ne dăm bătuți!

traseu spre Grota Studenților

11.25 am ajuns. Grota Studenților. Am plecat din Rimetea la 11 fără 10, așadar am făcut până aici 35 de minute.

Parcurgeam distanța ceva mai repede, dar ultima porțiune, pe lângă că e destul de abruptă, mai e și plină de pietriș pe care aluneci destul de des.

Grota Studenților

Grota Studenților e un portal format din trei arcade mari, săpat în stâncă de vânturi, ploi și apele infiltrate. O legendă locală ne spune că în timpul Revoluției de la 1848, mai mulți studenți maghiari din Aiud s-au adăpostit aici de armatele imperiale.

Așa a căpătat denumirea păstrată până astăzi. Și acum să ne grăbim înapoi, pentru că în câteva milioane de ani s-ar putea ca bolta grotei să se prăbușească.

Să vă spun un secret! La urcare am luat-o pe grohotiș pentru că am greșit traseul. Cărarea trece prin dreapta pietrelor direct spre grotă. Așa se întâmplă când în loc să fii atent la marcaje, te uiți după cai verzi pe pereți, în cazul nostru, după ruinele cetății medievale de pe versantul opus.

Cetatea Colțești-Trascăului văzută de la Grota Studenților

Stați liniștiți, n-am fost primul rătăcit. Urmele predecesorilor m-au indus în eroare și m-au condus pe varianta mai grea.
Întoarcerea n-am mai făcut-o spre Rimetea, ci am continuat traseul spre satul Colțești, unde mă aștepta colegul Stelică Bogdan cu mașina.

-Gata drumeția, dom coleg?

-Gata!

-Deci, rapid spre Cluj!

-Nu, nu, nu, stai așa că de pe creastă se vede o cetate, mergem până acolo.

– Asta mai lipsea!

Castelul medieval de la Colțești e cam la 2 km de sat. La fel ca majoritatea fortificațiilor de acest fel din Transilvania a fost construit în secolul 13, într-o perioadă în care nu era chiar ușor să trăiești în partea central-estică a Europei.

Istoricul Cosmin Rusu ne spune contextul în care au fost construite toate aceste cetăți.

Cetatea nobiliară Colțești

-E vorba de provocarea foarte puternică și nemaiîntâlnită până atunci a invaziei tătaro-mongole, și mă refer în principal la momentul 1241-1242, când tătarii vin, pătrund spre spațiile, să le spunem ale noastre, și se și întorc. Practic sunt două momente în care se întâmplă o stare de neliniște foarte accentuată, sunt distrugeri foarte mari, sunt pierderi de vieți omenești și practic se schimbă în bună măsură politica regatului Ungariei în această parte de Europă.

În prezent, la Cetatea nobiliară Colțești se fac lucrări de restaurare care se vor termina în 2028.

Până atunci pot fi admirate doar zidurile exterioare, ceea ce am făcut și noi. Ghidați de Cosmin Rusu ne-am închipuit cum arăta obiectivul acum 700 de ani.

Cetatea nobiliară Colțești

-Sunt două turnuri, un turn locuință inițial, un așa numit donjon, după aceea un alt turn construit puțin mai târziu, și între acele două turnuri există două structuri de zidărie care practic unesc această formă de elipsă neregulată.

În interior era un Palațium, reședința propriu-zisă, de fapt trei clădiri așezate una în prelungirea celeilalte, așa numită anfiladă, și din documente știm acest lucru, avem și o capelă, deci practic rezidență a familiei Toroczko conectată cu o capelă de curte.

Am lăsat în urmă cetatea și ne-am îndreptat spre Cheile Vălișoarei, străjuite de Castelul Hotel care păstrează specificul cavalerilor teutoni aflați cândva în zonă.

Cheile Vălișoarea și Castelul Hotel

De aici mai departe spre Aiud, apoi drumul de întoarcere l-am făcut pe autostradă, lăsând în urmă ecoul din peșteră, sălbăticia cheilor, umbra castelului si magia vie din satul alb. Luăm cu noi doar amintirea unui Trascău care ne-a cucerit sufletul la fiecare pas.

Text Alina Bîrzog/audio Mihai Miclăuș

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.