Prima pagină » Reportaje » Unde apele curg începe povestea – Drumul Apusenilor, printre izvoare și cascade

Unde apele curg începe povestea – Drumul Apusenilor, printre izvoare și cascade

Am lăsat asfaltul Clujului și am plecat în căutarea unor zone din Ardeal pe care să le putem vizita într-o singură zi. Ne-am propus să descoperim cetăți uitate, locuri pitorești, trasee ascunse despre care să spunem că a meritat să ieșim din casă.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 15 august 2026, 00:00

Pregătim mașina și plecăm în excursia noastră de o zi. Pornim din Cluj și lăsăm asfaltul să ne poarte spre inima Apusenilor, acolo unde fiecare serpentină ascunde un nou peisaj, fiecare cascadă spune o poveste iar izvoarele dau glas muntelui.

drumul spre barajul Floroiu

O șosea modernizată care începe la Valea Drăganului, trece pe la barajul Floroiu, ajunge în Bihor la Remeți, merge paralel cu barajul Leșu, continuă pe lângă cascadele de pe Valea Iadei și se termină la Stâna de Vale. Ne apropiem de Huedin și parcă se simte deja aerul de pe văile Apusenilor.

– Stai, oprește un pic, oprește!

– Ce s-a întâmplat?

– Stai, că am văzut pe cineva. O secundă! Nezd! Nea Nicu!

– Bună Mihai! Ce faci?

– Mergem spre barajul Floroiu și de acolo pe drumul Apusenilor.

– O, ce traseu fain v-ați ales! Dacă tot mergeți în zona aia, hai să vă dau un pont. Nu mergeți până la Valea Drăganului, ci o luați stânga prin satul Bologa. Iar înainte de satul Săcuieu, o luați dreapta spre satul Vișag. Acum, de ținut cont, 1,5-2 km este un drum pietruit. Priveliștea e minunată!

Nicu Potra e salvamontist la punctul de la Vlădeasa și tocmai își pregătea rucsacul pentru tura pe care se pregătea să o preia.

El ne-a povestit despre un traseu mai puțin cunoscut, aflat aproape de barajul Floroiu sau Drăgan, cum i se mai spune.

barajul Floroiu

– La barajul Floroiu puteți să o luați stânga peste baraj, iar odată ce a trecut barajul, șase kilometri la dreapta pe un drum de macadam. Odată ajunși lăsați mașina, iar doi kilometri pe jos o să vedeți un obiectiv turistic puțin cunoscut, dar foarte frumos. Cascada Moara Dracului.

Cascada Moara Dracului

Am urmat sfatul lui Nicu și am luat-o spre Săcuieu, iar de aici am trecut muntele spre satul Tranișu. Am admirat priveliștea care ni se deschide în apropiere de Vișag și am trecut cu grijă de vreo două porțiuni de drum unde pietrele aduse de ploi pot fi o provocare la urcare pentru cei care fac traseul din sens invers.

peisaj la Vișag

Am ajuns și pe drumul Apusenilor. E o plăcere să mergi pe șoseaua proaspăt reabilitată, care ne-a purtat până la Floroiu, unde am trecut peste baraj spre Cascada Moara Dracului.

drumul Apusenilor

– Nea Steli, știi ce-i asta?

– O cabană, ce sa fie?!

– Ăsta-i Cantonul Ciripa.

– Așa, și?

– Asta înseamnă că dacă am ajuns aici, deja am trecut de traseul spre Cascada Moara Dracului, așa că trebuie să întoarcem vreo 300 de metri.

– Întoarcem.

Cantonul Ciripa

De la intersecția cu traseul, cam 45 de minute mai întâi pe un drum forestier, apoi pe o cărare marcată. Avem de trecut peste o zonă cu bolovani, singura porțiune care ar putea pune mici probleme.

drumul spre cascada Moara Dracului

Ascultați! Zgomotul răcoritor al cascadei. Păcat că nu putem zăbovi prea mult la Moara Dracului pentru că mai avem mult de mers. Drumul de la Floroiu spre Leșu e la fel de bine întreținut și de spectaculos. Ajungem la barajul de pe Valea Iadei, cândva o zonă populară pentru clujeni și orădeni. Înainte să plecăm spre el, împreună cu colegul Andy Huțanu, chiar am schimbat câteva amintiri despre cât de frumos era aici prin anii 90.

– Tu-ţi mai aminteşti ieşirile cu cortul la Coada Lacului la Leşu?

– Da, da, am fost de câteva ori. Țin minte și acuma , cântam în ploaie la chitară în faţa cortului, era o atmosferă senzaţională.

– Devenise o destinaţie mai atractivă chiar decât Tarniţa.

– Într-un fel da, Tarniţa era mult mai aproape, dar la Tarniţa nu puteai merge cu trenul, dincolo mergeai cu trenul, cărai şi lucrurile în rucsac, dar era locul mult mai plat. La Tarniţa erau versanţi abrupţi, nu prea puteai pune cortul, acolo era confortabil, era loc să te petreci, să faci foc, era frumos.

Barajul de la Leșu a fost golit la începutul anilor 2000 din cauza infiltrațiilor masive de apă. Acum a fost reparat și modernizat, iar acumularea e deja umplută la o treime din capacitate. La Coada Lacului, locul cu zeci de cabane și zone pentru corturi, proprietarul unui magazinaș așteaptă umplerea barajului și renașterea întregii zone.

Barajul Leșu

– Bună ziua, mai merge magazinașul ăsta de aici, de la coada lacului?

– Merge, dar nu așa cum ar trebui.

– De când aveți probleme?

– De când nu este apă în lac, din 2015, complet gol și se cunoaște pentru toată lumea.

– Mai vin turiști?

– Mai vin, nostalgicii mai mult.

– Pe vremuri, cam câți oameni veneau așa vara?

– Păi, corturi, toate câmpurile, toate pensiunile erau pline.

– Acum că s-a refăcut barajul, sperați să renască și turismul aici?

– Da, bineînțeles.

Continuăm excursia pe lângă Valea Iadei sau a Iadului, cum o cunosc mulți, pregătiți să descoperim și alte cascade. Prima dintre ele, Iadolina. O platformă metalică amenajată lângă drum permite admirarea ei de sus, iar o cărare abruptă coboară până la baza cascadei.

drumul spre Cascada Iadolina

– Domnul coleg, tu chiar vrei să te bagi acolo?

– Da, măi, îs 15-20 de metri, ce-i așa de mare lucru?

– Ai grijă să nu rămâi acolo, să nu te car în sus, în spate.

Cascada Iadolina

Ceva mai sus e cascada Vălul Miresei, nu cea de la Răchițele, ci una mai mică, formată de apele unui pârâu care coboară de pe versanți. Canicula și lipsa ploilor au micșorat debitul cascadei, dar la început de vară turiștii pot coborî ușor să o admire pe o scară de beton amenajată odată cu modernizarea drumului.

Scări amenajate spre Cascada Vălul Miresei

Ar mai fi și cascada Săritoarea Ieduțului, de pe un afluent al Iadei, dar până la ea se parcurge un traseu de aproximativ 15 minute.
N-am mai mers până acolo și acea vale era aproape secată și ne-am gândit că efortul traseului merită mai degrabă când apele pâraielor au debit maxim. Am parcurs liniștiți ultimii 10 km până la Stâna de Vale, unde vă întâmpină izvorul minunilor.

IZVORUL MINUNILOR DIN STÂNA DE VALE

– Bună ziua, oare ăsta e izvorul minunilor?

– Acesta este, da.

– Ați băut din el?

– Am băut, e foarte bună apa.

– Și face minuni? V-a ieșit vreo minune până acum?

– Așteptăm să vedem, abia am băut.

– La ce minune v-ați gândit?

– Nu pot să vă spun, că nu se mai îndeplinește.

Musai să testăm și noi minunile izvorului.

Și acum minunea: să-mi iau zborul până la microfonul Radio Cluj.

Bun găsit, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc că ați fost alături de noi pe drumul Apusenilor.

Da, n-a ieșit minunea. Tot cu mașina, mergem și înapoi, doar că ne întoarcem pe drumul național E60, ieșim pe la Bucea până la Cluj-Napoca. Un traseu de aproximativ două ore și jumătate.

Și poate ca acesta este farmecul Apusenilor cu cât te aproprii de capătul drumului cu atât îți dorești mai mult să o iei de la început!