Prima pagină » Reportaje » Vacanță la Hoia: între meșteșuguri, case vechi și bucuria de a crea fără telefoane

Vacanță la Hoia: între meșteșuguri, case vechi și bucuria de a crea fără telefoane

Pentru unii, este prima întâlnire cu un meșteșug tradițional.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 14 august 2026, 13:30

Printre casele tradiționale din Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, vacanța capătă o altă culoare. În locul ecranelor, copiii descoperă satul românesc de altădată, se joacă în aer liber și învață meșteșuguri pe care altfel le-ar întâlni poate doar în cărțile de istorie.

Pictura pe sticlă, modelajul în lut, cusutul, confecționarea de mărgele, dar și excursiile printre gospodăriile tradiționale sunt doar câteva dintre activitățile care le umplu zilele de vacanță. Pentru unii, este prima întâlnire cu un meșteșug tradițional. Pentru alții, o ocazie de a-și pune imaginația la încercare și de a pleca acasă cu ceva creat chiar de ei.

„Asta este a patra săptămână de când am venit și îmi place foarte mult, deoarece învățăm tot felul de meșteșuguri: am învățat să facem brățări din mărgele, pictură pe sticlă, păpuși… și mâncarea este bună. Îmi fac prieteni și e foarte fain aici”, povestește unul dintre copii.

Fiecare zi de tabără vine cu o provocare. Descoperirea trecutului este, pentru cei mici, una dintre cele mai interesante experiențe. Aceștia au aflat cum trăiau oamenii odinioară, cum arătau gospodăriile și cât de diferită era viața de zi cu zi fără confortul și tehnologia de astăzi.

„Am găsit multe lucruri vechi, cum ar fi salteaua din paie. Pe atunci, oamenii nu aveau robinet în casă, trebuiau să meargă la fântâni. Mi-a plăcut că am lucrat cu lutul, am pictat pe sticlă, că mi-am făcut prieteni”, spune un alt participant.

Pentru copii, muzeul în aer liber devine mai mult decât un loc de vizitat. Este un spațiu în care pot atinge, pot experimenta și pot înțelege lucruri despre care, altfel, ar afla doar din povești.

„Mi-a plăcut că am descoperit foarte multe case vechi și am văzut trecutul caselor. Putem să ne distrăm foarte bine și fără telefoane.”

Printre activitățile îndrăgite de copii se numără pictura pe sticlă. Într-un spațiu în care fiecare copil are libertatea de a fi creativ, o simplă bucată de sticlă se poate transforma într-o mică poveste pictată. Dincolo de culoare și de desen, pictura pe sticlă îi ajută pe cei mici să descopere un meșteșug tradițional și, mai ales, răbdarea de a construi ceva pas cu pas. Atelierul este coordonat de Mioara Sântioan, care îi ghidează pe copii de la primele linii până la lucrarea finală:

„Pictura icoanelor pe sticlă este unul dintre meșteșugurile tradiționale care nu doar că păstrează frumusețea unei arte făcute manual, ci reprezintă și o parte importantă din viața duhovnicească a satului românesc. Pornind de la acest meșteșug, am creat un atelier de pictură pe sticlă pentru copii, în care încercăm să le transmitem celor mici atât informații despre tehnica tradițională, cât și bucuria de a crea cu propriile lor mâini”, explică Mioara Sântioan, coordonator atelier pictură pe sticlă.

Copiii folosesc izvoade inspirate din icoane vechi românești pe sticlă, dar au și libertatea de a-și alege propriile teme. Astfel, alături de icoane apar pe sticlă animăluțe, fructe, flori, mandale sau alte desene născute din imaginația celor mici.

„Practic, pornim de la o tehnică veche pe care o lăsăm să vorbească pe limba fiecărui copil în parte. Pentru noi, acest atelier nu înseamnă doar să învețe să picteze pe sticlă. Este și o întâlnire cu tradiția, cu răbdarea, cu lucrul făcut de mână și cu bucuria de a începe o compoziție pe o bucată de sticlă curată și a o transforma într-o mică operă care să-i aparțină.” (Mioara Sântioan, coordonator atelier pictură pe sticlă)

Programul „Vara la Hoia”, inițiat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, se desfășoară în perioada 22 iunie – 4 septembrie și le propune copiilor cu vârste între 5 și 13 ani o alternativă la vacanța petrecută în fața ecranelor.

Aici, timpul este ocupat cu joacă, natură, aventură, prietenii și descoperirea unor tradiții care riscă să fie uitate. Copiii învață să creeze obiecte din lut, bijuterii din mărgele, descoperă obiecte și gospodării de altădată și află povești despre viața oamenilor de la sat.

La finalul unei zile de tabără, cei mici nu pleacă acasă doar cu obiectele pe care le-au creat. Pleacă și cu experiențe, povești, prieteni noi și, poate, cu o nouă pasiune.