Prin Cetatea Câlnic, în căutarea pașilor lui Blaga

Am lăsat asfaltul Clujului și am plecat în căutarea unor zone din Ardeal pe care să le putem vizita într-o singură zi. Ne-am propus să descoperim cetăți uitate, locuri pitorești, trasee ascunse despre care să spunem că a meritat să ieșim din casă.

Articol editat de cristina.rusu, 11 iulie 2026, 00:00

La 50 de kilometri de Sibiu și cam 125 de Cluj-Napoca, ascunsă printre dealurile Sebeșului, e așezată vechea Cetate Câlnic.

Academicianul Marius Porumb povestește că istoria cetății începe în secolul al XIII-lea, când turnul donjon, care se păstrează și astăzi, servea drept reședință nobiliară.

Câlnicul este una dintre cele mai vechi cetăți din Transilvania. În 1269 este pomenită documentar, dar ea este chiar mai veche.

Este o cetate de piatră, de formă circulară, cu câteva turnuri. Se vede că ea a fost o reședință nobiliară. Are un turn donjon, în care a locuit familia nobiliară, dar numai până în secolul al XIV-lea.

Am intrat într-o încăpere de la subsol, iar fata pe care am găsit-o la intrare s-a oferit să ne conducă:

-Aici e cât de cât racoare. Unde suntem?

-Aici era crama si sus era turnul donjon.

Am ciocanit de cateva ori cu degetul, să verific starea butoaielor.

-Butoaiele mai au vin in ele?

-Nu! Sunt goale, momentan.

-Așteptăm să culegeți via si apoi le umpleți?

-Nuuu! Sunt doar pentru expozitie.

Deasupra, în turnul donjon, e amenajat un mic muzeu etnografic, iar în față, chiar la intrare, turnul clopotniță veghează întreg satul.

În curtea interioară a fost restaurată bisericuța evanghelică, despre care academicianul Marius Porumb ne spune că e chiar mai veche decât cetatea.

La Câlnic este și biserica evanghelică, biserica sașilor. Biserica e, de exemplu, din secolul XII. Pietrele care s-au găsit în biserică erau pietre padimentare cu inscripție și piatra cea mai veche este de la 1280, cu numele Nicolaus de Calnic. E expusă în biserică.

Ca majoritatea fortificațiilor săsești din Transilvania și Cetatea Câlnic a avut rol de apărare. Academicianul Marius Porumb arată că în secolul al XV-lea turcii erau prezenți în zonă, dar de cele mai multe ori zidurile cetății am protejat averea sătenilor:

Cetatea a fost vândută satului cam la sfârșit de secol XIV, început de XV și atunci și-au fortificat biserica. Pentru că turcii au cam umblat mult în Transilvania. În general, cetatea nu a cunoscut evenimente tragice deosebite. Sigur, a fost atacată, dar nu a contat foarte tare, pentru că să nu vă închipuiți că a venit o armată cu Mahomed în frunte. Nu, erau doar pâlcuri de soldați turci.

La Câlnic eu am mers cu gânduri pașnice, nu umblam după pradă, dar… mi-a atras atenția Turnul Slăninii, aflat undeva în spatele curții.

N-am putut intra, pentru că ușa din lemn masiv era închisă și n-am găsit pe cineva care să mă lase înăuntru.

Era totuși prea devreme ca să mă întorc acasă, așa că am pornit-o spre un alt obiectiv, aflat aproape de Sebeș:

-Bună ziua! Oare unde am ajuns?

-Bună ziua! Sunteți în Lancrăm.

-Aaaa, perfect! Spuneți-mi, cum ajung la casa lui Lucian Blaga?

-Uitați aicea este o străduță și ieșiți chiar la casa lui Lucian Blaga.

-E deschisă, oare? Găsesc pe cineva?

-Asta nu știu. Da’ au program pe poartă.

Am virat pe Ulița Veche și după câțiva metri, la numărul 71, am găsit Casa Memorială Lucian Blaga. În curte, pe o băncuță, Lenica Sădean aștepta să conducă vizitatorii.

-Foarte frumos aici, la Lancrăm! Sărut măna! Dumneavoastră vă ocupați de casa memorială?

-Bună ziua! Da, sunt custodele casei.

-Curtea mai păstrează ceva din vremea când Blaga locuia aici?

-Da, tot așa a fost dintotdeauna: pavată cu piatră, chiar avem și o fotografie cu Lucian Blaga cu paharul în mână, la fântână. Și fântâna este tot cea originală. S-a păstrat inclusiv culoarea casei, care este foarte frumoasă, un bleu și este o culoare tradițională. Lucian Blaga o numea în scrierile lui “mândră Mărie”.

În Lancrăm, Lucian Blaga și-a trăit copilăria și primii ani ai adolescenței. Mai apoi, viața l-a purtat prin Brașov, Sibiu, Viena și Cluj.

Chiar dacă nu mai era a familiei sale, la casa din Lancrăm se întorcea din când în când, însoțit de prieteni.

Blaga, stânga jos, pe scările casei, la ultima vizită cu prietenii

Aici Lucian Blaga s-a născut și a copilărit. Când a împlinit 14 ani i-a murit tatal, iar mama lui a vândut casa. A fost înstrăinată aproape o sută de ani și doar în 1995 a fost răscumpărată de stat și amenajată casă memorială.

Acum, casa în care s-a născut Lucian Blaga a devenit muzeu și de el se ocupă custodele Lenica Sădean. Ea ne-a și condus prin încăperile pe unde, în primii ani ai vieții, a pășit poetul filosof.

În camera din față sunt obiecte ce au aparținut familiei Blaga: masa cu scaunele, biblioteca, iar dintre obiectele personale avem paltonul cu pălăria, pălăria este personalizată în interior și mai avem și un costum popular ce a aparținut soției lui Blaga, Cornelia Brediceanu. Cu acest costum, Cornelia a reprezentat România când Lucian Blaga lucra în diplomație. La o serată, ea s-a îmbrăcat în acest costum popular, reprezentând țara noastră.

Întocmai poetului, nici noi n-am strivit corola de minuni a casei de la Lancrăm. La plecare, am aruncat doar o privire spre Râpa Roșie, formațiunea geologică spre care e îndreptat mormântul lui Lucian Blaga, care a dorit să-și petreacă astfel eternitatea.

Mihai Miclăuș

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.