Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Grădina monștrilor de Lorenza Pieri

Ce mai citim: Grădina monștrilor de Lorenza Pieri

Iată o scurtă recomandare a cărții chiar de la autoarea ei.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 6 iulie 2025, 00:00

A apărut în această primăvară un nou roman al scriitoarei italiene Lorenza Pieri, care anul trecut a fost invitată de onoare la Festivalul Internațional de Carte Transilvania, FICT.

”Grădina monștrilor” este publicat la editura Casa cărții de știință, în traducerea Iuliei Dromereschi.
Un roman situat în Sudul Toscanei, în anii ’80, atunci când faimoasa regiune italiană se transforma dintr-o zonă rurală săracă și insalubră într-un paradis frecventat de miliardarii planetei. Povestea urmărește destinele a două familii, dar gravitează în jurul ”Grădinii Tarotului” (Giardino dei Tarocchi), un parc monumental ce reproduce Arcanele Majore din jocul de Tarot, opera artistei franco-americane Niki Saint Phalle.

Iată o scurtă recomandare a cărții chiar de la autoarea ei, Lorenza Pieri.

Lorenza Pieri: Grădina monștrilor este o carte de care sunt foarte legată. Și aici pornesc de la un loc în care am trăit în timpul adolescenței, un mic sat din Toscana care a devenit pe neașteptate, mai ales între anii ’80 și ’90 o destinație favorită pentru intelectualii cu dare de mână care veneau să-și petreacă vacanțele din marile orașe ale Italiei.
Datorită acestui fapt, sătucul situat într-o zonă nu tocmai prosperă sau fericită, pentru că se află în Sudul Tocanei și până la sfârșitul secolului al XIX-lea îl bântuia malaria, oamenii munceau mult și din greu și mureau tineri, era mare sărăcie, ei bine, acest sat destul de amărât a devenit dintr-o dată un loc foarte frumos și o destinație de vacanță foarte dezirabilă.
Am dorit să surprind tocmai această metamorfoză a locului prin intermediul poveștilor a două familii care trăiesc acolo la sfârșitul anilor ’80 și la începutul anilor ’90. Una dintre familii este crescătoare de cai, iar cealaltă s-a mutat aici în sat de la Roma, are dare de mână, cumpără terenuri și începe să facă afaceri. Fiecare familie are doi copii, un băiat și o fată de vârste apropiate. Cei doi tați se asociază în afaceri, însă apoi relațiile dintre familii se întrepătrund în moduri complicate și conflictuale. Ideea de bază este că aceste conflicte culturale și legate de clase sociale diferite pot fi aplanate, dat fiind că suntem la finele anilor ’80, când ideologiile nu mai influențează atât de puternic viețile oamenilor. Am vrut să relatez despre această transformare socială și culturală care s-a petrecut cu adevărat în anii aceștia.
Sper că am reușit ca, prin intermediul ficțiunii să povestesc despre acea perioadă. Pe lângă povestea celor două familii, în paralel mai există o poveste foarte importantă care ajută și structura cărții.
Tot în acea perioadă, o artistă franco-americană foarte mare, cunoscută la nivel mondial, o sculptoriță celebră, Niki de Saint Phalle, a trăit și ea în satul în care se derulează povestea mea. Ea a amenajat un parc uriaș de sculpturi numit ”Grădina Tarotului” (Il Giardino dei Tarocchi – it.orig) în care a amplasat 22 de sculpturi, unele dintre ele gigantice, care reproduc arcanele majore din cărțile de tarot.
Construcția și amenajarea parcului a durat mulți ani și era inevitabil ca foarte mulți dintre săteni să intre în contact cu ea, să lucreze la acest proiect straniu și diferit de tot ce însemnase viața comunității rurale până la acel moment. Artista intră în legătură cu un alt personaj pe care eu l-am inventat. Este vorba despre o adolescentă, fiica acelui crescător de cai căreia Niki de Saint Phalle îi devine mentor și o învață că femeile pot și au dreptul să își dorească mai mult, o învață ce înseamnă libertatea.