Poemele de luni: Dorina Brânduşa Landén
Debutul literar s-a produs cu poezie în revista Transilvania, nr. 5 în mai 1983.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 8 iunie 2026, 12:49
“dacă ar vorbi ce ar spune?
tăcerea este convențională
și ca atare imperfectă
rareori dezvăluind
ce se întâmplă în mintea ta
orice câmp de raționament
îl limitezi tu
tăcerea –
ca întunericul –
e complexă și schimbătoare
înspăimântă și sfidează
puțini sunt cei care îi pot rezista
nevrând să admită evidența
să nu știe unde se află în lumea asta
și unde s-au pierdut
în vârtejul cuvintelor dispărute
omul pământul luna”,
ne provoacă la un exercițiu al sensibilizării, poeta și traducătoarea, Dorina Brânduşa Landén, despre care Vasile Hatoș afirmă că “îți deschide sufletul spre răsărituri”. Este născută la 9 iunie 1958, la Şoimuş, judeţul Hunedoara. Din anul 1994 locuiește în Suedia.
Debutul literar s-a produs cu poezie în revista Transilvania, nr. 5 în mai 1983.
Dorina Brânduşa Landén
Publică mai multe volume de poezie: Vânzătorul de imagini, La nord de sufletele voastre, Judecata apei – reeditată ulterior, North of your souls – culegere de poezie în limba engleză, apărută și în franceză, Amurguri/Sunsets – ediţie bilingvă, română – engleză, reeditată și aceasta, Călăuza, Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte şi a Chivotului de Aur, mitologia morţii moderne, cartea a opta sau cantată pentru iepurele roşu.
Este prezentă în numeroase antologii de poezie și proză din țară și străinătate și traduce din limba suedeză în limba română.
Publică în revistele literare: Tribuna, Euphorion, Cronica, Ardealul literar, Vatra Veche, Luceafărul, Pro Saeculum, Lumină lină (New York), The Recusant (UK), Itaca (Irlanda), Banchetul, Porţile Nordului, Antares, Literadura, Caietele de la Țintești, Contemporanul și altele.
Obţine premii literare pentru poezie şi proză, printre care: Premiul Festivalului ”Lucian Blaga” în 1983, Premiul Fundației Ion D. Sîrbu pentru poezie, 2012 pentru volumul Judecata apei şi Premiul de Presă Georgiana Voineagu pentru creativitate în literatura feminină în anul 2020.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Totodată, este coordonatoare de proiecte la Institutul Cultural Român de la Stockholm, redactor la Revista Banchetul, la revista Vector AVV – revistă de arte vizuale şi cultură, redactor şef adjunct (pentru diaspora) la revista Caietele de la Ținteşti și corespondent pentru Suedia la Contemporanul.
“Amalgamarea vibrațiilor interioare conduce înspre imagini care ne vor rămâne în memorie, scânteieri hipertrofiate, pași subtili pe țărmul unui neliniștit mozaic acvatic. Pe celălalt tărâm găsim tremorul mângâierilor apuse. Prin somn încă mai persistă frunzele incendiare. Cei plecați dintre noi sunt învăluiți într-o lumină diferită de tot ceea ce știam. Auzim muzici hibernale îndemnând la abolirea limitei. La nivel cotidian, structura societății repetă deja clasicizata stare de „aruncare în lume”. Fragilitatea individului este o realitate greu contestabilă”, pariază Octavian Mihalcea pe tablourile monumentale oferite de poetă iar Mircea Moț vede “un lirism căruia prezența drumului ca motiv îi conferă o dimensiune gravă. Rețin atenția memorabile versuri dedicate drumului, rece și autoritar „funcționând” ireproșabil, chiar în absența omului:„Drumuri părăsite, drumuri care merg singure în veșnicie.”
„Ceea ce vreau să-ţi spun ţie, prietene, e să pleci la drum”, ne îndeamnă poeta, iar, călătoria poate, concomitent, să însemne ( și) poezie, nu-i așa?
*
uneori dorm cu ochii larg deschiși
instantanee se îmbrățișează și se despart
din nou se apropie răsucindu-și formele fără substanță
imagini suspendate se rotesc în jurul meu
mintea e trează și soarele răsare ca de obicei la răsărit
simt înăuntru ceea ce se întâmplă afară
strălucirea pustiului în stockholm arkipelago
cum mi-ar cădea inima din trup într-un spațiu care se prăbușește
vreau să vorbesc dar cuvintele umede s-au lipit de cerul gurii
lumina crește din oră în oră – un ciclon uriaș de timp –
dimineața țese o pânză aurie transparentă
**
ne vom distruge oare inimile
atât de minuțios de parcă ar fi zdrobite cu ciocanul
tăiate cu dalta
ascult strigătul vântului şi ecoul țipetelor de corb
pe marile şesuri şi prin pădurea cea verde
cu iepurele roşu cuibărit la picioarele mele goale
i-am văzut ochii îngustându-se lucind galbeni
e cald mă iubeşte şi mă lasă să visez
Ana Herța
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.