EXCLUSIV: Cum e viața unor ucraineni care au fugit din calea războiului și s-au stabilit la Cluj-Napoca
Pe Andrii, sau Andrew asa cum si-a adaptat numele ca sa fie mai usor de retinut, l-am intalnit pe dealurile din comuna Ciurila. A iesit la plimbare impreuna cu sotia sa si cu cei 3 copii, ca sa scape de ceata si frigul din oras. L-am auzit vorbind in ucraineana si l-am intrebat daca ar fi de acord sa imi povesteasca mai multe. A acceptat imediat:
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 19 noiembrie 2022, 06:00 / actualizat: 19 noiembrie 2022, 10:10
Dan: Salut Andrew si ma bucur sa te cunosc. De cat timp te afli in Cluj?
Andrew: Suntem cam de 5 luni aici.
Dan: Esti impreuna cu familia?
Andrew: Da, sunt cu sotia si cu cei 3 copii.
Dan: Esti din Ucraina, de unde mai exact?
Andrew: Suntem de Harkov, un oras in estul Ucrainei.
Dan: De ce ai ales sa va mutati in Cluj?
Andrew: Nu stiu, pur si simplu am luat masina si am plecat departe de razboi, si stiam ca orasul Cluj este un oras studentesc.
Dan: Stiai ceva de Cluj inainte de razboi?
Andrew: Ca sa fiu sincer, nu. Auzisem de Bucuresti, de Timisoara..
Dan: Si cineva ti-a spus despre Cluj?
Andrew: Nu, nimeni, am ajuns pur si simplu, din intamplare. Asa ca ne consideram norocosi ca stam in Cluj.
Dan: Si iti place?
Andrew: Da. Orasul este frumos, este curat, mult mai curat in comparatie cu Bucuresti. Este un oras modern, cred ca administratia face multe lucruri pentru a face locuitorii fericiti.
Dan: Si ce faci in Cluj acum, ai un serviciu, sotia ta ce face?
Andrew: Sotia mea nu, dar eu lucrez in domeniul IT, am un contract, asa ca platesc si taxe aici, totul este legal.
Dan: Ce varste au copiii?
Andrew: Am 3 copii, Andrew are 10 ani, Polina 8 si cel mai mic, Alex, are 5 ani.
Dan: Si merg la scoala?
Andrew: Isi continua studiile si fac scoala online cu profesorii din Ucraina. In special seara fac ore de acasa. Noi am plecat la mjlocul anului scolar si am decis ca ei sa continue sa faca scoala online.
Dan: Mai ai rude sau parinti in Ucraina?
Andrew: Da, mama si tata locuiesc in regiunea Harkov. Au reusit sa ne si viziteze. De fapt cam toata familia mea a ramas in Ucraina.
Dan: Cum ai reusit sa vii in Romania, fiindca esti tanar si se presupune ca ar trebui sa lupti pentru tara ta?
Andrew: Am 3 copii si acesta a fost motivul pentru care am putut pleca din Ucraina, am indeplinit conditiile necesare. Am fost eligibil pentru a pleca impreuna cu sotia si copiii.
Dan: Reusesti sa tii legatura cu rudele din Ucraina, cu parintii?
Andrew: Da. Comunicam pe internet si vorbim la telefon in fiecare zi, din fericire.
Dan: Ce parere ai de razboi si cum crezi ca se va termina?
Andrew: Am vazut multe, iar din Romania incerc sa ajut poporul ucrainean ca voluntar. Cred ca fiecare om care vrea ca razboiul sa se termine ar trebui sa ajute Ucraina cum poate. Ucraina este o natiune curajoasa, de aceea sper ca in 2023 multe teritorii ucrainiene sa fie eliberate de sub ocupatia rusa.
Dan: Cati ani ai?
Andrew: Am 36 de ani.
Dan: Ai reusit sa iti faci prieteni aici in Cluj? Cunosti si alti ucrainieni stabiliti aici?
Andrew: Am intalnit un tip din Moldova care are afaceri in Cluj.
Dan: Nu va simtiti singuri aici sau izolati?
Andrew: Desigur, nu putem conversa prea mult cu alti oameni dar sotia mea este mai deschisa, mai comunicativa decat mine asa ca a gasit o comunitate in Cluj si poate tine legatura cu alte femei din Ucraina stabilite aici. Dar clujenii sun foarte prietenosi asa ca nu este o problema sa ne adaptam, toata lumea vorbeste engleza, de la tineri pana la cei in varsta.
Dan: Multumesc mult si va doresc noroc si toate cele bune!
Andrew: Multumesc si eu.
Daca-i vezi pe strada, pe Andrii pe sotia sa si pe cei 3 copii, spui doar uite ce familie frumoasa, ce oameni draguti. Insa nu ai putea ghici ca, la fel ca mii de alti ucrainieni care au ales calea pribegiei, ascund multa suferinta, frica, indoiala si mai ales multa speranta de vremuri mai bune.
Dan Izvoreanu
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
