Prima pagină » Reportaje » Traiste fermecate şi vise împlinite: Veronica revine la Cluj

Traiste fermecate şi vise împlinite: Veronica revine la Cluj

În 1973 a avut premiera producţia cinematografică muzicală Veronica.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 13 mai 2024, 14:57

Vizionat la vremea lui de 4 milioane de români, acesta a fost filmul copilăriei unei întregi generaţii, transportând spectatorul într-o lume de basm cu zâne bune, traiste fermecate şi nesfârşita luptă dintre bine şi rău. Asociaţia Classus Art Promotion a transformat Veronica într-un spectacol pentru copiii de ieri şi de azi, pe care aveţi ocazia să-l vedeţi anul acesta în 21 şi 22 mai, la Cinema Dacia. Andrea Nagy a luat parte la repetiţia coordonată de regizorii Şerban şi Ilinca Băcilă:

O fetiţă care primeşte o traistă

– În sceneta Veronica este vorba despre o fetiţă care primeşte o traistă.

– Tu dacă ai avea o traistă fermecată, ce ţi-ar plăcea să facă?

– Să aducă vara.

Andrea Nagy: Între ce vârste sunt anul acesta copiii?

Ilinca Băcilă: Între 5-14 ani. Avem copii şi mai mici faţă de anul trecut, printre care două fetiţe de 5 ani.

Andrea Nagy: De ce Veronica?

Ilinca Băcilă: Pentru că este un spectacol care are o muzică superbă şi care merită să fie readus la viaţă (totuşi au trecut nişte ani de când s-a făcut filmul).

Andrea Nagy: Toată lumea voia să fie Veronica?

Ilinca Băcilă: Toată lumea voia să fie vulpe. Îşi doresc foarte mult fetele să încerce acest rol de şireată şi le iese foarte bine.

Andrea Nagy: A mai rămas ceva din mesaj cu care să-şi poată corela copiii din ziua de azi propriile lor experienţe?

Ilinca Băcilă: A rămas ideea de a visa şi de a-ţi lăsa imaginaţia să zburde. Ideea de magie va fi întotdeauna interesantă pentru orice copil.

Apoi povestea vorbeşte şi despre cum Veronica îşi învaţă lecţia, să nu mai fie egoistă şi să împartă cu alţi copii.

– Costumele le aveţi deja?

– Da. Costumul meu de licurici înăuntru are luminiţe strălucitoare şi e un fel de rochie.

– Cine va veni să vă vadă?

– Toată grădiniţa.

Andrea Nagy: Şerban, care sunt proiectele viitoare?

Şerban Băcilă: Cred că în acest an terminăm cu Veronica; nu pot să spun că pentru totdeauna, dar o punem puţin la seif. Ne apucăm de Pisicile aristocrate, pentru că avem copii care vor să joace rolurile din film. Noi am început deja construirea acestui spectacol: facem o orchestraţie şi o muzică nouă, puţin diferită de cea din film.

Andrea Nagy: Care este partea cea mai grea în procesul de a adapta povestea dintr-un film într-un spectacol de scenă cu copii foarte mici?

Şerban Băcilă: Cea mai grea parte este crearea benzii audio. Practic să facem o oră şi 10 minute, cum a fost la Veronica, a durat 3 luni, cu o muncă de 5-6 ore în fiecare zi.

Ilinca Băcilă: Pe lângă adaptarea audio intervine şi partea de a pune în scenă nişte lucruri care evident că în film sunt mult mai realizabile: cum a fi a zbura, a face magie, a apărea de undeva. Trebuie să-ţi pui imaginaţia la treabă, să te gândeşti cum poţi să arăţi aceste lucruri pe scenă, având o podea şi 4 pereţi. Sunt dificultăţi; dar atunci când ai copii dornici să joace, să cânte, să danseze, totul devine mult mai uşor.