Prima pagină » Reportaje » Sute de refugiaţi surzi au ajuns în România. Ce se întâmplă cu ei? [AUDIO]

Sute de refugiaţi surzi au ajuns în România. Ce se întâmplă cu ei? [AUDIO]

Bogdan Anicescu/Foto: Facebook

Multe persoane cu dizabilităţi din Ucraina caută refugiu în alte ţări europene, în încercarea de a se îndepărta cât mai mult de pericol. Până în momentul de faţă, 500 de refugiaţi cu deficienţe de auz au luat legătura cu Asociaţia Naţională Surzilor din România pentru a cere ajutor. Cu detalii Bogdan Anicescu, interpret în limba semnelor române:

Sute de refugiaţi surzi au ajuns în România. Ce se întâmplă cu ei? [AUDIO] — Foto: Bogdan Anicescu/Foto: Facebook

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 4 martie 2022, 06:00

Multe persoane cu dizabilităţi din Ucraina caută refugiu în alte ţări europene, în încercarea de a se îndepărta cât mai mult de pericol. Până în momentul de faţă, 500 de refugiaţi cu deficienţe de auz au luat legătura cu Asociaţia Naţională Surzilor din România pentru a cere ajutor. Cu detalii Bogdan Anicescu, interpret în limba semnelor române:

Bogdan Anicescu: Aceste persoane, fie că doresc să rămână peo perioadă nedeterminată în România, fie că se află în tranzit, au nevoie de sprijin atât la punctele de trecere a frontierei cât şi ulterior, pentru ceea ce înseamnă cazare şi acoperirea altor nevoi. Asociaţia Naţională a Surzilor e implicată în a ajuta aceste persoane, care au unele nevoi în plus faţă de ceilalţi refugiaţi; mai ales că ne raportăm atât la faptul că nu pot comunica lejer cu autorităţile, cât şi la faptul că limba semnelor ucrainene nu este aceeaşi cu limba semnelor române, deci pot exista anumite dificultăţi şi la nivelul comunicării cu persoanele cu deficienţe de auz din România. Până în acest moment, la nivelul filialelor teritoriale asociaţia a interacţionat cu peste 500 de persoane.

Andrea Nagy: Cum se întâmplă asta, există interpreţi pentru surzi în punctele de trecere a frontierei, ori vă contactează ei?

Bogdan Anicescu: Noi am anunţat deja pe reţelele de socializare faptul că pot să ne contacteze pe pagina noastră de Facebook, ceea ce s-a şi întâmplat în câteva rânduri. Îmi amintesc de un grup de 9 persoane, care au folosit această metodă.De asemenea există voluntari surzi care se organizează pe diverse grupuri online; ei ne informează pe noi la nivelul filialelor că vor sosi aceste persoane la sediile noastre, unde noi putem să le preluăm şi să le ducem la locurile de cazare. Există voluntari şi la punctele de trecere, la Vama Siret şi în celelalte zone aglomerate, unde se caută să se asigure prima intervenţie pentru aceste persoane odată ce ajung în România.

Andrea Nagy: Cei mai mulţi vor să rămână, sau decid să plece mai departe?

Bogdan Anicescu: Foarte mulţi pleacă mai departe. Cei care se deplasează cu maşini personale au o misiune mai uşoară în acest sens. Destul de puţini rămân în ţara noastră.

Andrea Nagy: Având în vedere că limba semnelor diferă de la o ţară la alta, cum se vor integra în comunităţile de surzi în care vor trăi în următoarea perioadă, nu vor rămâne izolaţi?

Bogdan Anicescu: Nu aş considera că vor rămâne izolaţi, ei sunt legaţi practic prin cultura surzilor. Există însă o problemă mai deosebită în comunicarea cu autorităţile. Totuşi, deşi limbile sunt diferite, diferenţele nu sunt atât de mari cum ar fi între limba română vorbită şi limba ucraineană. Întotdeauna există un nivel de comunicare care poate fi atins şi în permanenţă există tehnici (prin scris, prin aplicaţii) care să completeze comunicarea gestuală.