5 mituri privind femeile victoriene
- Nu mureau tinere
Articol editat de cristina.rusu, 8 ianuarie 2022, 06:00 / actualizat: 8 ianuarie 2022, 9:30
Articol editat de cristina.rusu, 8 ianuarie 2022, 06:00 / actualizat: 8 ianuarie 2022, 9:30
Media de vârstă în Anglia victoriană era de 40 de ani, iar mortalitatea infantilă, laolaltă cu rata celor care mureau în urma unor boli sau accidente produceau valori mai ridicate ca în ziua de azi. Dar dacă o femeie ajungea la vârsta adultă, avea şanse mari să trăiască 50, 60, chiar 80 de ani. Durata de viaţă a femeilor a crescut spre sfârşitul secolului, odată cu îmbunătăţirea percepţiei asupra igienei şi a serviciilor medicale.
În secolul 18, vârsta medie de a se căsători era 28 de ani pentru bărbaţi şi 26 de ani pentru femei. În secolul 19 aceasta din urmă a scăzut oarecum, dar niciodată nu a ajuns sub 22 de ani. Desigur, aceste valori difereau de la o clasă socială la alta (muncitoarele se căsătoreau mai târziu decât aristocratele); dar stereotipia modernă, conform căreia toate femeile din familiile nobile se măritau în adolescenţă, e eronată. Ca dovadă avem eroinele lui Jane Austen.
Pe la începutul anilor 1800 era perfect acceptabil ca o tânără să se mărite cu vărul ei. Pe deoparte averea rămânea astfel în familie, pe de altă parte verii erau printre domnii pe care ajungea să-i întâlnească mai des. Căsătoria între veri a pierdut din popularitate mai târziu, odată ce trenul a scurtat distanţele şi a adus alte perspective de măritiş. Apoi mai era faptul că, în perioada victoriană, oamenii au început să ia în serios urmările unei căsnicii între rude prea apropiate. Totuşi obiceiul nu a dispărut complet: Charles Darvin s-a căsătorit cu o verişoară a lui, iar regina Victoria şi prinţul Albert erau veri primari.
În general se crede că doamnele purtau corsetul cât de strâns îl putea face camerista lor. Într-adevăr, talia suplă era considerată avantajoasă, dar corsetul nu era strâns cât să afecteze sănătatea purtătoarei. De altfel în secolul 19 acesta era considerat sănătos, se credea că dă o postură corectă. Oricum, corsetul nu e mai şocant decât obiceiul modern de îndepărtare a unor coaste pentru subţierea taliei.
Abordarea noastră privind culorile potrivite unui sex ar amuza – sau ar scandaliza – o doamnă din secolul 19. Copiii purtau haine albe până pe la 6-7 ani (probabil pentru că nu erau distruse prin înălbirile repetate). Roşul era considerat o culoare foarte masculină, în timp ce nuanţele de albastru erau văzute ca fiind feminine şi rafinate. Pe măsură ce creşteau, copiii şi adolescenţii erau îmbrăcaţi în culorile pale asociate cu sexul lor: aşadar băieţii tineri erau cei îmbrăcaţi în roz, iar fetele în albastru deschis. Abia prin 1940 percepţia s-a modificat în direcţia pe care o cunoaştem astăzi.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Cercetătorii de la Universitatea Texas A&M au analizat, timp de 12 săptămâni, efectele creatinei asupra adulţilor cu vârste cuprinse între...
Potrivit publicaţiei Var-Matin, George Clooney se pregăteşte să deschidă un restaurant italian în sudul Franței. Articolul...
Micile scăpări de memorie, precum uitarea locului în care au fost lăsate cheile sau a unui nume care nu ne vine imediat în minte, sunt frecvente...
Regatul Danemarcei s-a extins oficial. Pe coasta de sud a insulei Lolland, puțin mai la est de fabrica din orașul portuar Redbyhavn, a apărut o...