Marele secret al viorii Stradivarius
Marele secret al instrumentelor Stradivarius ar putea fi chiar punctul lor slab.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 28 decembrie 2016, 06:00
Timp de foarte multe decenii, știința a căutat să înțeleagă de ce aceste instrumente sunt atât de iubite de marii violoniști. Un studiu recent a relevat faptul că lemnul utilizat pentru construirea instrumentelor ar fi fost îmbibat într-o baie chimică de aluminiu, calciu, cupru, sodiu, potasiu și zinc. Scopul era cel de a ține departe ciupercile și termitele, însă reacțiile chimice ale acestei soluții asupra lemnului de arțar ar putea fi pe de o parte obţinerea unui sunet special, iar pe de altă parte o accelerare a procesului de descompunere a lemnului.
Suntem îngrijorați – scrie autorul studiului, Hwan-Ching Tai – de faptul că în timp, acest proces va duce la deteriorarea instrumentelor.
Studiul publicat de Tai – un neurolog de la Universitatea din Taiwan cu o mare pasiune pentru muzică – încearcă să desluşească secretele Stradivariusului (cercetătorii au examinat patru instrumente, plus un Guarneri). Printre ipotezele formulate în trecut se numără existenţa unei formule secrete pentru vopseaua viorilor sau coincidența cu o mică eră glaciară care ar fi făcut ca structura moleculară a copacilor să fie mult mai solidă decât de obicei. Un tratament chimic similar celui descris de Tai a fost observat deja în 2007 de către Joseph Nagyvary, un biochimist de la Universitatea din Texas. Ipoteza poate concorda cu posibilitatea că arțarii și molizii tăiaţi în Alpii de Est să fi fost transportaţi de-a lungul fluviului până la laguna venețiană, îmbibându-se acolo cu apă sărată. Rămâne însă faptul că nici una dintre aceste practici nu mai există astăzi, lucru care ar putea explica diferența dintre viorile antice și cele moderne.
Preţioasele instrumente au fost supuse de Tai unei analize complexe şi este posibil ca datele privind descompunerea lemnului (un sfert din hemiceluloză, unul dintre pietrele de temelie din care sunt compuse fibrele vegetale, este deja distrusă) să fie atribuite doar tratamentului chimic, obicei care în acea perioadă era destul de puţin răspândit în lumea lutierilor și ale cărui detalii continuă să rămână obscure. Nu este clar nici dacă autorii erau artizani ai viorilor sau pur şi simplu tăietori de lemne.
Printre ipotezele grupului din Taiwan mai şi cea potrivit căreia baia de produse chimice a redus conținutul de umiditate din viori și a accelerat oxidarea unui alt compus chimic, lignina. În cazul în care primul factor ar fi putut contribui la îmbunătăţirea calităţii sunetului, al doilea este de natură să accelereze procesul de descompunere al acestora.
Este foarte probabil ca secretul lui Stradivari să fie alcătuit din mai multe elemente, ipotizează Paolo Bodini, președinte al fundației Friends of Stradivari, director al Muzeului Viorii şi fostul primar al oraşului Cremona.
Era proverbială capacitatea sa de a alege lemnul și de a-l ‘citi’, așa cum spun lutierii. Adică de a-l lucra în aşa fel încât să profite la maximum de caracteristicile sale. În acelaşi timp, atât vopseaua, cât și tehnica de uscare erau extrem de pretenţioase. Într-un cuvânt, Stradivari era un mare meșter.
RADOR
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
