Exact ca-n filmele SF: ţesut uman printat, produs în România

La Timişoara se lucrează la realizarea primei bio-imprimante din România şi din estul Europei.

Articol editat de Carmen Sas, 9 octombrie 2016, 06:00

Deşi pare deprins din filmele S.F., imprimanta dezvoltată la Timişoara va “lista” ţesut uman. Tehnologia avansată va permite reproducerea, din celule stem, a părţilor mai puţin vascularizate.

De proiect se ocupă specialiştii de la Symme3D, conduşi de Călin Brandabur, care au mai relizat, tot în premieră naţională, o imprimantă pentru răşină şi una pentru metal. Pregătim, pentru prima oară în România, o imprimantă 3D bio 100% românească. Împreună cu colegii mei, foarte talentaţi şi foarte pregătiţi în toate domeniile, de la partea mecanică, la cea de software şi inginerie, împreună cu doctorii şi cercetătorilor de la OncoGen, vom începe un proiect de dezvoltare a acestei imprimante pentru printarea de cartilagii, în prima instanţă, având în vedere că sunt foarte puţin vascularizate, apoi, după cum ne creşte şi experienţa, în funcţie de rezultatele obţinute la nas, urechi, genunchi, putem merge şi mai departe, pentru a printa piele, organe mici, vascularizate, şi vase de sânge. În viitorul nu foarte îndepărtat vom printa şi organe funcţionale, rinichi, muşchi, ţesuturi mari în cazul pacienţilor cu arsuri grave.

Bioprinterul este realizat împreună cu cercetătorii de la OncoGen, iar procedeul este destul de complicat. Ţesutul obţinut, se va transplanta, ulterior, la pacient. Organele se vor face din celule mezenchinale, adică celule stem, care, după prelevare, sunt puse într-un suport de glucoză, astfel încât să fie programate chimic pentru a prelua structura, forma suportului organic. Depunerea se face succesiv, strat cu strat, până ajungem la forma finală a organului. Se obţine între două şi patru ore pentru urechi şi nasuri.  După ce sunt printate în forma finală, ele sunt crescute timp de câteva zile într-o enclavă ultravioletă, astfel încât să fie şi hrănite. Iniţial hrănirea nu se face prin vascularizare, ci prin osmoză. Apoi se vor diviza şi vor creşte astfel încât să preia funcţia şi forma organului printat 3D. Asta se întâmplă în primă fază. Apoi se pot transplanta. Avantajul bio-printerului este că se bazează pe celule prelevate de la pacienţi, astfel că riscul de refuz al organismului este zero. Primul transplant la om ar putea să aibă loc peste aproximativ cinci ani, iar prototipul imprimatei 3D bio de la Timişoara va intra în teste în aproximativ şase luni, la OncoGen, spun specialiştii. În SUA există deja imprimante 3D bio care printează piele.

RADOR

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.