Colindatul în Mărginimea Sibiului
Ajunul Crăciunului înseamnă şi perioada de colindat, dar şi aceasta era reglementată temporal. La început, copiii colindau în cete, până seara, nu foarte târziu, până la ora opt seara, fiindcă pe vremuri, în sate, puteau ajunge şi lupii.
Articol editat de , 27 decembrie 2015, 06:00 / actualizat: 27 decembrie 2015, 7:58
După copii, începeau să colinde ceata de feciori. Copiii erau trataţi cu colăcei. În unele părţi există chiar nişte covrigi speciali sau jordiţele acelea împodobite cu steluţe cu care colindau, şi care se numeau colindreţe, sau diferie „copturi”, adică un fel de covrigei care li se dădeau lor. În general, ei erau trataţi cu nuci, cu mere, cu dulciuri. Pe măsură ce s-a dezvoltat şi industria gastronomică, darurile au crescut şi au apărut banii.
Ceata de feciori era tratată cu o bucăţică de cârnaţi, o bucăţică de friptură, cu o murătură şi evident cu un pahar de vin sau de rachiu. Aici există o problemă: în general rachiul nu a fost considerat o băutură foarte, hai să zicem, nu sănătoasă, şi din punct de vedere religios era considerată băutura necuratului. Pe de altă parte vinul roşu era considerat sângele lui Isus şi era folosit şi la cuminecări. În timp, nu a mai fost atât de blamat rachiul.
Ceea ce ţinea de viaţă, de belşug, era folosirea paharului de vin nu de rachiu, dar în general, în timp, simbolurile se pierd.(Carmina Maier, etnolog)
Cristian Florea
Ascultă Radio Cluj online AICI:
