România faţă în faţă cu pericolul rusesc

Lunea trecută, Preşedintele Klaus Iohannis a citit în Parlament Stategia naţională de apărare pentru perioada 2015-2019. A doua zi, în vâltoarea eternelor dispute politice mărunte, de abia dacă au fost adunaţi parlamentarii în număr suficient, ca documentul să poată fi adoptat.

Articol editat de , 27 iunie 2015, 09:33 / actualizat: 30 iunie 2015, 16:58

Noutatea absolută a Strategiei naţionale de apărare este identificarea Federaţiei Ruse ca principală ameninţare la adresa securităţii României. Federaţia Rusă nu apare numită explicit, insă trimiterea este mai mult decât evidentă. Astfel, primele patru puncte fac trimitere, intr-un fel sau altul, la Rusia:

Acţiunile destabilizatoare din vecinătatea estică generează provocări majore pentru securitatea spaţiului euro-atlantic, creând instabilitate regională şi posibile fenomene negative, printre care migraţie, criminalitate organizată, însă şi afectarea potenţialului de dezvoltare economică.

Desigur, prezenţa chiar ne-explicită, a Rusiei, pe primul loc în ce priveşte ameninţările la adresa României, nu este surprinzătoare. În noul context geo-politic, după acţiunile agresive şi ilegale ale regimului d-lui Putin în Ucraina, poziţia ţării noastre pe flancul estic al NATO a crescut exponenţial în importanţă, dar concomitent şi în expunere.

Cei care s-au grăbit să se îndoiască de oportunitatea menţionării ameninţării estice ar trebui să realizeze că presiunea Rusiei asupra Republicii Moldova s-a înteţit semnificativ, iar conflictul îngheţat din Transnistria, unde există trupe ruseşti, nu este în măsură a aduce linişte la Bucureşti.

Dacă la ameninţări şi riscuri apar, mai mult sau mai puţin voalat, Rusia, terorismul, criminalitatea trans-frontalieră, etc, corupţia figurează ca vulnerabilitate, chiar dacă nu pe primul loc.

Corupţia, se spune, vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei şi afectează potenţialul de dezvoltare a țării, buna guvernanță, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, precum şi încrederea în actul de justiţie şi în instituţiile statului. Mai mult, în plan extern, persistenţa corupţiei are impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării.

În condiţiile în care cântărim cu justă măsură cele două aspect, anume pericolul presiunii ruseşti şi corupţia politică (şi nu numai) internă, devine clar că ruşii nu ar putea face niciodată atât rău României cât o pot în schimb face, conştient sau nu, politicienii de la Bucureşti.

NATO, prin articolul 5, apără statul membru de orice agresiune, ceea ce face o astfel de acţiune externă foarte puţin probabilă, chiar în faţa unui regim imprevizibil, ca cel al d-lui Putin.

Nicio alianţă şi niciun parteneriat strategic, chiar cu Statele Unite, nu ne va proteja de iresponsabilitatea şi lăcomia unor români neaoşi, vremelnic într-o funcţie înaltă sau alta, care, prin sistemul corupt pe care-l oblăduiesc, slăbesc capacitatea de apărare a statului şi menţin ţara în sărăcie, decredibilizând sistemul democratic în faţa cetăţenilor.

Acesta este marele pariu pierdut de România, sau unul din ele, anume că multă lume, needucată şi derutată, confundă regimul democratic cu jaful şi hoţia la nivel generalizat. Parlamentul este de departe cea mai desconsiderată instituţie a statului, cu complicitatea ticăloasă a multora din membrii săi, unii deja condamnaţi definitiv.

România, prin poziţia sa de bastion al flancului estic al NATO, cu trupe şi mai nou armament greu americane pe teritoriuul său, nu va fi atacată de Rusia militar, cum s-a petrecut cu Ucraina. Însă, pentru a o destabiliza, nici nu este nevoie. Ajunge ca serciviile ruseşti să angajeze postaci plătiţi să împrăştie mesaje anti-occidentale prin mediile virtuale sau prin presă, concomitent cu alte acţiuni specifice, care slăbesc încrederea oamenilor în instituţiile democratice şi în valorile occidentale.

Iar o ţară coruptă, cu o populaţie care a găsit deja “vinovatul” marasmului în UE, NATO şi America, nici nu mai merită agresată. Chestiunea se rezolvă discret, de la distanţă, iar respectivul stat este pur şi simplu şters de pe lista actorilor regionali care contează.

Cristian Ivaneş