Ce mai citim: O scânteie de viață, de Jodi Picoult – Editura Litera, Bucureşti, 2019

De data aceasta tema este una destul de delicată, foarte bine documentată și este dată de conflictul dintre dreptul de a alege al femeilor însărcinate și dreptul la viață al fătului. Cele mai frecvente întrebări care se pun, legat de acest conflict, sunt: Când începe viața, în momentul concepției sau ceva mai târziu?, De la câte săptămâni fătul are drepturi?, Cum echilibrăm drepturile femeilor însărcinate cu drepturile copilului nenăscut? Alegerea personajelor care să exprime acest conflict este foarte interesantă, ele reprezintă diversitatea situațiilor ce pot să apară legat de acest subiect.

Articol editat de cristina.rusu, 13 iunie 2021, 06:00 / actualizat: 13 iunie 2021, 22:44

Centrul pentru Femei și Sănătate Reproductivă este o instituție reprezentativă pentru statul american Mississippi, este ultimul loc în care femeile găsesc rezolvare pentru problemele lor.

„Centrul era punctul calm în mijlocul unei furtuni ideologice. Era soarele unui univers al femeilor care nu mai aveau timp și nici opțiuni, care aveau nevoie și de un far către care să ridice ochii”.

Și, asemenea altor lucruri care strălucesc cu putere, exercita o atracție magnetică. Persoanele aflate într-un moment dificil îl foloseau ca pe o busolă. Persoanele care îl disprețuiau nu își puteau întoarce privirile de la el.”

Majoritatea personajelor din roman se întâlnesc la Centrul pentru Femei, unde activitatea începe ca într-o zi obișnuită: pacienți pentru rețete și proceduri, programări, sfaturi. În fața clinicii stau tot timpul protestatari pro-viață, care poartă pancarte cu mesaje și acostează, uneori în mod agresiv, toate fetele tinere care intră în clădire, cerându-le să se gândească bine la alegerea pe care o vor face. Cotidianul este apoi tulburat de un bărbat disperat și înarmat cu un pistol, care deschide focul și ia ostatici pe toți cei prezenți în instituție: o asistentă care încearcă să-și stăpânească panica, un medic deja rănit, un protestatar pro-viață, deghizat în pacient, o tânără venită pentru întrerupere de sarcină, o alta venită cu mătușa pentru o rețetă, o pacientă care dorea sfaturi în cazul unui diagnostic sumbru.

În contrast cu desfășurarea acțiunii dintr-un roman obișnuit, aici povestea urmează drumul înapoi pe firul evenimentelor, dezvăluindu-ne ce i-a adus pe fiecare dintre protagoniști în această zi, în acest loc. În cea mai mare parte cartea e țesută din amintirile personajelor implicate. Aflăm povestea de viață a fiecăruia și împrejurările, nu prea fericite, în care au luat contact cu Centrul. În paralel cu poveștile de viață ale celor din clinică, avem și povești din afara acesteia, cum este cea a negociatorului pentru luări de ostatici, trimis să comunice cu atacatorul, sau povestea unei tinere de 17 ani, reținută de poliție pentru întrerupere de sarcină pe cont propriu, faptă considerată ilegală în afara unui centru specializat. Avem mai multe povești, fiecare sensibilă în felul ei, niciuna prea pozitivă, din care se desprind secrete și drame de familie, între care drama fetelor crescute fără mamă sau fără părinți ocupă un loc central, alimentând astfel tema cărții.

La începutul romanului faptele sunt foarte amestecate, avem o aglomerare de informații greu de descâlcit; poate metoda drumului invers a acțiunii nu este una foarte accesibilă. Dar este o carte densă, cu o abordare curajoasă a temelor sensibile din America, cum sunt rasismul sau activismul pro-viață, variante ale extremismului, evidențiindu-se legătura cu cuvintele lui Martin Luther King jr. din deschiderea romanului „Întrebarea nu este dacă vom fi extremiști, ci ce fel de extremiști vom fi. Vom fi extremiști de partea urii sau a iubirii?”

Tema cărții a dat naștere mereu la dezbateri și, cu siguranță, acest lucru va continua, vor apărea mereu o multitudine de opinii, dar este foarte importantă comunicarea dintre oameni și respectarea tuturor opiniilor, așa cum Jodi Picoult însăși menționează în notele sale din final: „…nu cred că noi, ca societate, vom cădea vreodată de acord în această chestiune. (…) Dar cred că primul pas este să vorbim unii cu ceilalți – și mai ales să ne ascultăm unii pe ceilalți. Poate nu vom împărtăși aceleași convingeri, dar cel puțin ne putem respecta opiniile și putem găsi un sâmbure de adevăr în ele. Poate că în aceste conversații oneste, în loc să ne demonizăm reciproc, am putea să ne privim unii pe alții ca pe niște oameni imperfecți, dar care își dau silința.”

Cartea poate fi împrumutată de la Sediul central sau de la filialele Bibliotecii Județene Octavian Goga.

Nadia Doja, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.