Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Liliana Corobca este unul dintre tinerii scriitori care, cu fiecare carte publicată, reușește să surprindă prin subiectele abordate, prin curajul de a se apropia de zonele sensibile ale societății românești contemporane și, bineînțeles, prin maniera sa estetică deosebită.

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Articol editat de cristina.rusu, 24 martie 2024, 00:00

Buburuza este cel mai recent roman al tinerei scriitoare basarabene, apărut la editura Polirom și a fost receptat cu mare interes de către public.

 

Liliana Corobca știe să farmece cititorul cu poveștile de viață pe care le redă în paginile cărților sale, unde sunt antrenate personaje din diverse tipologii umane.

O mărturisește însăși autoarea: „Eu consider că fiecare roman este o provocare. Sunt curioasă să văd dacă pot intra adânc în subiect, dacă reuşesc să-l duc la capăt, dacă înţeleg tipologia, psihologia unui atare personaj. Pe mine mă provoacă tipul de personaj care este foarte departe de mine şi de viaţa mea, pentru că eu am o viaţă normală, care nu iese prin nimic în evidenţă, de aceea nu mi se pare interesant să-mi folosesc autobiografia când scriu. În schimb, atunci când îmi imaginez viaţa unui personaj şi intru în pielea lui, mi se pare că-mi îmbogăţesc şi experienţa.”

Astfel că, prozatoarea își provocă cititorii la un examen de conștiință: cum reacționăm când ne intersectăm cu oameni care au un anumit handicap? Ce face societatea pentru persoanele cu dizabilități? Știm ce luptă zilnică este viața unei astfel de persoane? Ce se întâmplă cu visurile ei, umilințele, sufletul?

Romanul despre care vorbim astăzi prezintă un astfel de caz. Vasilica Buburuz, protagonista cărții, a trăit toată viața în cărucior cu rotile, complet dependentă de ajutorul celorlalți, întrucât membrele sale îi sunt atinse de distrofie. Mișcările cele mai simple sunt pentru ea o tortură și o imposibilitate. Cartea  este scrisă sub forma unui tulburător monolog, din perspectiva unei femei adulte, care își destăinuie, sub forma unei ultime confesiuni, propria viață. Face acest lucru la rugămintea unei jurnaliste, profund marcată de existența nefericită a acestei tinere. Jurnalista, crede cu sinceritate că viața și lupta pentru supraviețuire pot funcționa ca un exemplu pentru cei aflați în aceeași situație, dar mai ales, ar vrea să funcționeze ca un avertisment adresat societății, în speranța de a schimba mecanisme sociale și civice.

Vasilica vorbește despre copilărie, despre anii de studenție, despre problemele cu care se confruntă cei cu dizabilități, despre experiențele care le-au marcat viața, ce ar dori să se schimbe în jur, ce sfaturi și recomandări ar da pentru contemporani. Probabil acesta ar fi un pretext narativ pentru a desprinde din esența reportajului istoria de viață a personajului, dându-i romanului conotații autobiografice. Povestirea eroinei este una care debordează de trăiri și sentimente dintre cele mai diverse: de la milă, compasiune, suferință, compătimire până la empatie, apreciere, respect și admirație.

Copilăria Buburuzei nu a fost una colorată. Se considera o povară pentru părinții săi, dorindu-și, în repetate rânduri, moartea, unica ei salvare. Handicapul locomotor pe care-l avea Buburuza o izolase într-o lume solitară, își petrecea zilele după cuptor, fiind uitată chiar de familia sa. Dar nu acuza pe nimeni, din contra, îi compătimea pentru chinul pe care-l provoca.

Cel care a determinat-o să-și urmeze visele, să demonstreze că poate, a fost Inochentie, băiatul cu handicap locomotor, alături de care Vasilica a învățat să se bucure și să trăiască.

Urmându-i îndemnul, Buburuza urmează două facultăți, de limbi străine și de filosofie, apoi susține și un doctorat în literatura engleză, ceea ce îi oferă posibilitatea să câștige bani, să-și cumpere propriul apartament și să aibă o menajeră care să-i pregătească mâncare și uneori să o scoată la aer sau la vreun eveniment cultural. Studentă fiind, a obținut bursa de merit din care se întreținea și își ajuta familia. Lucrează foarte mult, dă meditații de limbă engleză, traduceri, corectură la un ziar care o plătește foarte bine, colaborează la o editură, este implicată în diverse proiecte la asociația persoanelor cu handicap pe care a întemeiat-o, fiecare activitate în parte consumând-o, fără să aibă timp să se gândească la propria persoană.

Al doilea bărbat din viața Vasilicăi a fost Leonid, coleg de facultate, un mediocru și prefăcut, un oportunist care nu se dădea în lături de a face carieră pe spatele strâmb al Vasilicăi. Ea îl întreținea cu bani, îi scria referate pe care și le atribuia ca să-l remarce profesorii și să-l lase la catedră, căci se visa profesor universitar la Filosofie, exploatând-o în interes propriu.

Victor a fost cel de-al treilea bărbat din viața Buburuzei cu care s-a cunoscut când a fost invitată la radio. A cucerit-o din prima, au început să înregistreze textele la ea acasă, trăind momentele cel mai fericite din viața ei. Cu Victor a trăit adevăratele sentimente, s-a simțit ocrotită, iubită, protejată, fericită.

Trei epoci, trei lumi, trei bărbați, fiecare dintre aceștia și-au pus amprenta asupra personalității Vasilicăi Buburuz. Cu Inochentie a învățat să trăiască fără gândul morții, cu optimism, să lucreze și să supraviețuiască. Cu Leonid a învățat la cele două facultăți, toată școala superioară a făcut-o alături de el, a învățat să comunice cu oamenii și să-i suporte așa cum sunt. Cu Victor a învățat să fie fericită, pe el l-a iubit cel mai mult.

La nici 40 de ani se simte stoarsă de puteri. Își acceptă moartea lentă, fiind găsită fără suflare în apartamentul său. Zilele i-au fost scurte, dar pline: a devenit ceea ce și-a dorit. Avem multe de învățat de la ea: să iubim viața, să credem în zbor, să luminăm cu existența noastră lumea și să o facem mai bună, să iertăm, să mulțumim și să fim fericiți.

Cartea Lilianei Corobca este un roman curajos, este perspectiva unei femei care își exorcizează propriul handicap și demonii eliberați de acesta. Aparent fragilă ca o buburuză, Vasilica are grația și eleganța unei femei cu adevărat puternice într-o societate în care persoanele cu dizabilități încă sunt privite și tratate cu superficialitate și indiferență.

Cartea o puteți găsi la Biblioteca Județeană Octavian Goga Cluj, la Sectia Împrumut pentru Adulți și Artă, la Sala de Limba și Literatura Română. Vă așteptăm!

 

Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană Octavian Goga Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebooktwitter și instagram.

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului [AUDIO]
Ce mai citim? duminică, 17 martie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului [AUDIO]

Romanul O insulă mai mică, apărut la începutul lui 2024 la editura Casa cărții de știință din Cluj este cartea cu care Lorenza Pieri își...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului [AUDIO]
Ce mai citim: Recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 10 martie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea librarului

Scriitoarea irlandeză Claire Keegan (n. 1968) este cunoscută pentru povestirile sale publicate de-a lungul timpului în The New Yorker, The...

Ce mai citim: Recomandarea librarului
Ce mai citim: recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 18 februarie 2024, 00:00

Ce mai citim: recomandarea traducătorului

A fost odată ca niciodată o roșcată. O chema Olga, avea ochi căprui și îi plăceau cireșele. Dacă vreți să știți mai multe despre ea,...

Ce mai citim: recomandarea traducătorului
Ce mai citim: recomandarea librarului – Două furnici și un elefant
Ce mai citim? duminică, 11 februarie 2024, 00:00

Ce mai citim: recomandarea librarului – Două furnici și un elefant

Augustin Cupșa e cunoscut ca autor de proză scurtă și romancier, a câștigat premii și pentru scenarii de film și a avut mai multe colaborări...

Ce mai citim: recomandarea librarului – Două furnici și un elefant
Ce mai citim? duminică, 4 februarie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea editorului: Omulețul din perete

Mă bucur tare mult să revin la Radio Cluj cu încă o recomandare n’autor. Mi-am propus ca astăzi să vă povestesc puțin despre un titlu...

Ce mai citim: Recomandarea editorului: Omulețul din perete
Ce mai citim? duminică, 28 ianuarie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Nu te găsesc pe nicăieri, publicată în 2021 la Editura Publica e cartea autobiografică a autoarei Laura Ionescu, care și-a descoperit pasiunea...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Ce mai citim? duminică, 21 ianuarie 2024, 06:00

Ce mai citim. Recomandarea traducătorului

”Tăcerea zeilor”, de Yahia Belaskri, Casa Cărții de Știință, 2023, traducere din limba franceză și note de Alexandra Ionel Născut la...

Ce mai citim. Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 14 ianuarie 2024, 00:00

Ce mai citim: Un roman despre identitate, apartenență și adaptare

Am vizitat pentru prima dată Serbia și Bosnia în vara anului 2021 și întrebarea care mi s-a învârtit prin minte multă vreme a fost legată de...

Ce mai citim: Un roman despre identitate, apartenență și adaptare