14 iulie, Ziua Haosului şi a Dezordinii
Teoria haosului este o ramură a matematicii şi fizicii moderne apărută după 1960.
Cum e mai bine: să trăieşti ordonat într-o lume dezordonată, ori dezordonat într-o lume ordonată? Ori, până la urmă, dacă stăm să ne gândim, nu e nicio diferenţă, pentru că ce înseamnă haos pentru o mamă furioasă, e ordine şi o reflectare a stării de spirit pentru fiul său?
Multe lucruri care ne plac astăzi au fost considerate de-a dreptul avataruri ale haosului în momentul apariţiei lor. Să luăm de pildă rock-ul, şapca purtată invers, pielea bronzată, literatura Science Fiction şi… încă nici nu am vorbit de fizică şi matematică, pentru că aici lucrurile deja se complică.
Astăzi, de ziua haosului şi a dezordinii, haideţi să celebrăm toate aceste lucruri şi puterea creatoare a haosului!
Cuvântul haos provine din greaca veche şi defineşte un vid de la începutul universului, fără legi şi fără certitudini. Până în urmă cu 400 de ani termenul desemna ideea de materie primordială, apoi câmpul semantic s-a extins un pic, incluzând ideea de confuzie şi dezordine.
Multe mitologii au păstrat aceste idei, plasând la începutul creaţiei o divinitate care a îmblânzit forţele sălbatice ale haosului şi aducând ordinea în lume.
Gânditorii presocratici erau de părere că haosul a apărut între cer şi pământ când aceste două tărâmuri au fost separate, dar îl regăsim şi sub pământ, adică în spaţiul peste care este aşezat pământul considerat plat pe atunci. Din fiinţa Haosului s-a născut Gaia, Pământul, şi Tartarus, Infernul.
Poetul latin Ovidiu spunea în Metamorfoze:
Înainte ca oceanul şi pământul să apară,
Înainte ca cerul să învăluie întreaga fire,
Nimic nu era, doar haos.”
Iar în Scrisoarea I a lui Mihai Eminescu citim:
“Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază.
Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
Dar deodat-un punct se mișcă… cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
De-atunci negura eternă se desface în fășii,
De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii…”
Teoria haosului este o ramură a matematicii şi fizicii moderne apărută după 1960, care descrie comportamentul unor sisteme complexe care, deşi se conformează legilor universului, rămân totuşi imprevizibile. În termeni mai clari, există o ordine ascunsă în orice evoluţie haotică a oricărui sistem complex.
Unul din punctele acestei teorii este aşa-numit efect al fluturelui, care spune că, dacă în acest moment un fluture bate din aripi undeva, curenţii de aer pe care îi va stârni vor creşte şi vor creşte, până ce vor ajunge, poate în cu totul alt punct al lumii, să genereze un uragan. Nu ştim cât de acceptat este acest postulat în matematică, dar cert e că în lumea literară a generat ecouri.
Scriitorul britanic Terry Pratchett, autor de fantasy umoristic, îşi construieşte adesea acţiunea improbabilă din cărţile sale justificând-o prin efectul de fluture.
Nu a fost identificată până acum originea zilei haosului şi a dezordinii. Cel mai probabil, iniţiatorul ei a dus o viaţă atât de haotică încât a uitat să-şi consemneze iniţiativa. Haosul există şi continuă să producă efecte surprinzătoare, ar fi mai bine aşadar să-l acceptăm.
Dacă doriţi să celebraţi această zi, vă puteţi răsfăţa de exemplu cu un pui de somn la o oră neobişnuită. Haosul este etern, aşa că orice ordine aţi avea de făcut, mai poate aştepta o zi!
Andrea Nagy
Foto: Pexels
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
