Prima pagină » Diverse » Ştiaţi că nu francezii au descoperit şampania?

Ştiaţi că nu francezii au descoperit şampania?

Șampania este simbolul luxului și al rafinamentului. Descoperă cine a inventat-o!

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 1 ianuarie 2025, 12:00

E drept, ei se laudă acum cu ea, dar la baza nelipsitei băuturi a anului nou se află englezii, revoluţia industrială şi criza de energie.

În epoca marilor descoperiri geografice, imperiul britanic tot creştea şi creştea. Populaţia tot mai mare, conflictele militare fără sfârşit şi drumurile necesare pentru a le întreţine au epuizat însă resursele de lemn pe care le puteau oferi pădurile Marii Britanii.

Regele Jacob I a avut de-a face la începutul secolului XVII cu o adevărată criză a energiei. Lemnul tot mai puţin afecta armata şi producţia de nave, ceea ce lăsa Marea Britanie descoperită în faţa naţiunilor cu care era în conflict. În 1615, regele a decis să reducă consumul de lemn în domeniile considerate neesenţiale: o veste proastă pentru sticlarii care se foloseau la rândul lor de combustibil. Aceştia au trebuit să treacă la utilizarea cărbunelui, considerat anterior oarecum murdar şi nedemn, din care însă Marea Britanie avea rezerve foarte puţin exploatate. Prin folosirea cărbunelui puteau fi fabricate sticle mult mai rezistente, o oportunitate în contextul în care o nouă modă făcea ravagii în înalta societate: vinul îmbogăţit cu dioxid de carbon.

Vinul englezesc nu era recunoscut pentru calitatea lui. Chiar şi istoricul Tacitus a afirmat la sfârşitul secolului I: că Britania nu e potrivită pentru viţa-de-vie”. Ceea ce nu-i oprea însă pe britanici să încerce: în jurul anului 1000, în Marea Britanie erau consemnaţi 45 de producători de vin, iar numărul lor a crescut în secolele ulterioare. În secolul al XVII-lea s-a răspândit aşadar vinul cu bule de dioxid de carbon, despre a cărui producţie scria omul de ştiinţă şi filosoful Christopher Merret, într-o lucrare apărută în 1662, că se obţine adăugând vinului zahăr şi melasă.

Conform istoriei acceptate în Franţa, metoda a fost elaborată într-o mănăstire din Champagne de către călugărul Dom Pierre Perignon. Problema este însă că studiul lui Christopher Merret a fost publicat cu 6 ani înainte ca Pierre Perignon să-şi fi început munca în mănăstirea din Champagne, Merret afirmând că procedura se folosea deja de câteva decenii în Marea Britanie. Francezii au trecut mult mai târziu la folosirea cărbunelui, prin care ar fi putut confecţiona sticle mai groase şi mai rezistente. Pericolul sticlelor care explodau a fost o caracteristică a pivniţelor din Champagne până în a doua jumătate a anilor 1700.

Ce să spun: eu zic să-i lăsăm să se certe pe sticlă cât poftesc, atâta vreme cât noi avem conţinutul.