Cele mai multe fosile provin din mineralizarea oaselor și a dinților, deoarece aceste structuri conțin minerale, precum fosfatul de calciu, care se pot fosiliza mai ușor. În schimb, pielea este compusă în principal din țesut moale, cum ar fi colagenul, care este mai probabil să se descompună înainte de a avea șansa de a se fosiliza.
Foto: Foto: Marcel/ Pixabay
Articol editat de cristina.rusu,
23 ianuarie 2024, 06:00 / actualizat: 23 ianuarie 2024, 10:18
În timp ce cercetau peșterile de calcar din Richards Spur, Oklahoma, paleontologii amatori Bill și Julie May au făcut o descoperire extraordinară. În fața lor se profila o parte din pielea fosilizată a unei șopârle de aproximativ 288 de milioane de ani, păstrată datorită condițiilor de mediu foarte precise.
Cele mai multe fosile provin din mineralizarea oaselor și a dinților, deoarece aceste structuri conțin minerale, precum fosfatul de calciu, care se pot fosiliza mai ușor. În schimb, pielea este compusă în principal din țesut moale, cum ar fi colagenul, care este mai probabil să se descompună înainte de a avea șansa de a se fosiliza.
Fosilizarea pielii este așadar foarte rară și are loc doar în condiții excepționale în care sunt prezenți factori, precum niveluri ridicate de minerale, absența oxigenului, sedimente fine și alți conservanți. Exact ceea ce s-a întâmplat aici.
Se crede că șopârla în cauză a căzut accidental într-o peșteră în timpul Permianului, cu aproximativ 288 de milioane de ani în urmă. Prezența unor niveluri scăzute de oxigen ar fi limitat procesul de descompunere biologică, iar prezența sedimentelor fine de argilă ar fi contribuit la o mai mare încetinire a procesului de descompunere prin învăluirea șopârlei.
În cele din urmă, infiltrațiile de petrol din peșteră ar fi putut juca, de asemenea, un rol, hidrocarburile conținute în interior acționând ca un conservant. Prin combinarea acestor factori, pielea șopârlei a fost păstrată în timp, permițând oamenilor de știință să o studieze la milioane de ani după moartea sa.
Deși partea de piele supraviețuitoare este mică, oferă detalii interesante. Suprafața amintește într-adevăr de cea a crocodililor, dar are și secțiuni articulate, similare cu cele observate la șerpi și șopârle fără picioare. Din păcate, nici oase sau dinți nu însoțesc această descoperire, ceea ce face imposibilă identificarea precisă a speciei de șopârlă.
Chiar și așa, această piele fosilizată precede dezvoltarea primilor dinozauri cu 45 de milioane de ani şi oferă o imagine rară a evoluției timpurii a reptilelor, subliniind importanța epidermei ca barieră crucială între procesele interne ale corpului și mediul extern.
Mai exact, animalul a cărui piele s-a păstrat în sistemul de peșteri pare să fi fost printre primii amnioți, marcând tranziția de la stilul de viață acvatic la cel semiacvatic al anamnioților (strămoșii lor fără amnion, membrana protectoare care înconjoară embrionul reptilelor, păsărilor și mamiferelor) la stiluri de viață în întregime terestre.
Detaliile studiului au fost publicate în revista „Current Biology”. (www.sciencepost.fr)
RADOR RADIO ROMÂNIA
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
