Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – „Oameni mari”

Autoarea abordează câteva teme deloc convenționale în romanul său. Ceea ce pare în prima parte a  cărții doar o istorie despre o femeie părăsită, devine spre final un întreg monolog despre dureri demult uitate, despre familii disfuncționale și despre cum un tată absent îți poate distruge întreg echilibrul emoțional.

Articol editat de cristina.rusu, 24 septembrie 2023, 00:00 / actualizat: 24 septembrie 2023, 8:48

Este o poveste obișnuită a unei femei obișnuite din România zilelor noastre. Este povestea a unei generații, care a prins vremea oracolelor.

Rucsandra Radu este o profesoară tânără, o profă de gașcă, care știe să își motiveze elevii să citească prin metode inedite. Este un om ca toți oamenii: cu temeri, frici, traume, cu viața sentimentală în pioneze și o relație complicată cu părinții. Este o femeie care se află în fața unui divorț iminent. Îi urmărim povestea pe parcursul unei zile în care aflăm despre profesia și statutul ei, cât de dezordonat e totul în viața ei, despre legăturile cu părinții, discuțiile de la psiholog și relația în cădere dintre ea și soț, un tip iresponsabil, pe care nimic nu ar putea să-l perturbe. Cu moralul la pământ și secătuită de puteri, Rucsandra încearcă să înțeleagă gestul soțului ei care o părăsește adresându-i doar cuvintele: Eu nu mai pot. În mintea ei se tot învârt câteva întrebari la care nu are răspuns: De ce? Ce s-a schimbat în cei șase ani de căsnicie? Ce te poate face să uiți toate trăirile în doi?

Romanul e un puzzle prin care autoarea nu ne-a oferit prea multe informații, ne-a lăsat să intuim noi ce a făcut-o pe eroină să rămână fără sentimentele și trăirile sale.

Tatăl care nu și-a dorit fetița, mama care tot a încercat să păstreze niște aparențe obsesive, toate însumate au plămădit o femeie cu nervii la pământ, apatică, plină de vină, fără stimă de sine și cu experiențe amoroase viciate.

Exemplul Rucsandrei, ne explică de ce traumele din trecut ne ajung la maturitate, iar acest lucru, fac din romanul Mariei Orban o lectură inedită, cartea este foarte aproape de acele realități pe care le trăim noi toți, o scriere despre oameni obișnuiți, în care încă mai trăiesc copii traumatizați, ignorați și neînțeleși.

Narațiunea la persoana I ne face să privim totul prin ochii Rucsandrei, așa că totul e transparent și subiectiv, toate impresiile pe care ni le facem cu privire la celelalte personaje sunt filtrate prin ochii personajul-narator. Relația defectuoasă dintre Rucsandra și părinții săi, confuzia, vulnerabilitatea, rănile, toate astea le știm deja și ne sunt familiare, suntem aruncați în viața ei și trebuie să ținem pasul, uneori râdem, alteori ne întristăm și recunoaștem o parte din destinul ei în viața noastră.

Temele dominante ale cărții sunt confuzia și vulnerabilitatea, un refren al unei generații care a avut un anumit tip de relație cu părinții, unde ascunderea și mușamalizarea durerilor și sentimentelor era esențială.

Maria Orban scrie despre cum e să te cauți pe tine în deplină maturitate și să te întrebi tu pe tine, pentru prima dată, ce simt, ce vreau, ce fac acum?

Închiși în forme de oameni mari, copii speriați tânjesc să crească, uneori visează că sunt adulți, alteori se simt adulți. Apoi viața cu asprimea și realitățile ei le zgârâie pielea moale când se mișcă, iar ei se strâng înapoi, ghemuindu-se din nou în interior.

Este o carte despre identitate, sau mai degrabă a lipsei ei, pentru că Rucsandra și tot ce simbolizează ea este o consecință a unei epoci, de aceea protagoniștii cărții sunt atât de slab conturați, de aceea părinții ei rămân doar o mamă și un tată cu povești și vieți personale, ei ar putea fi o familie din orice bloc, din orice oraș din România, din ultimii 50 de ani.

Rucsandra este un rezultat al unei familii care a trăit în comunism și care a transmis trauma generată de educația primită, generației viitoare. Eșecul lor personal, pe care nu-l înțeleg și nu-l conștientizează le este dat copiilor ca moștenire, cu seninătate: „Eu întotdeauna ți-am vrut binele.”

De aceea această carte este atât de aproape de generația 30+, multe femei se vor identifica cu personajul din carte sau vor identifica măcar  ceva din Rucsandra, un sentiment, o trăire, o situație…

Simona Popescu scrie despre roman: „ În Oameni mari, suferința despărțirii nu e deloc patetică și violentă ca-n romanele de altădată, ci subtil cotropitoare, ca un anestezic. O carte despre redescoperirea lumii prin descoperirea vulnerabilității și a singurătății care, paradoxal, se pot răsturna într-o iluminătoare regăsire de sine. Nu doar un roman de dragoste, ci un roman frumos desprte particulara sensibilitate a unei generații.„

Cartea Mariei Orban Oameni mari. un (posibil) referen al generației 30+, se poate împrumuta de la Biblioteca Județeană Octavian Goga Cluj, atât de la Sediul Central, cât și de la filiala noastră din cartierul Zorilor.  Vă așteptăm!

Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.