Există locuri care înfăţişează perfect societatea umană, chiar dacă la o scară miniaturală. Un astfel de loc e terenul de joacă, unde putem vedea de toate, de la munca în echipă la legea junglei, de la naivitate la oportunism, de la bucuria spontană la teritorialitatea cea mai calculată. De această dată însă nu ne concentrăm pe copii, ci pe părinţi. O revistă de femei din Ungaria a identificat tipurile de părinţi cu care ne întâlnim pe terenul de joacă; ce ziceţi, se aplică şi la noi?
Există locuri care înfăţişează perfect societatea umană, chiar dacă la o scară miniaturală. Un astfel de loc e terenul de joacă, unde putem vedea de toate, de la munca în echipă la legea junglei, de la naivitate la oportunism, de la bucuria spontană la teritorialitatea cea mai calculată. De această dată însă nu ne concentrăm pe copii, ci pe părinţi. O revistă de femei din Ungaria a identificat tipurile de părinţi cu care ne întâlnim pe terenul de joacă; ce ziceţi, se aplică şi la noi?
– Generalul: nu se apropie niciodată de copil, preferă să dea instrucţiuni: „Încalţă-te! Ai grijă, că te murdăreşti! Coboară cu spatele!”
– Îngrijoratul: e de fapt un subtip al generalului, atâta doar că instrucţiunile sunt dublate de avertizări: „Încalţă-te, că te înţeapă o viespe în talpă! Nu mai sta acolo, că o să cadă cineva pe tine! Dacă nu încetezi, ne ducem acasă!”
– Distratul: se aşează pe o bancă şi îşi butonează telefonul. Odată la 10 minute îşi aduce aminte unde se află şi-şi strigă agitat copilul.
– Cel însufleţit: e cel care iese pe terenul de joacă pentru propria distracţie. Chiar când copilul e extrem de plictisit, pentru el orice e o încântare: „Ia uite, un leagăn! Ce tobogan mare!”
– HoReCa sub acoperire: iese pe terenul de joacă cu o geantă plină de sendvişuri, fructe şi legume feliate, chipsuri şi sucuri. Din 30 în 30 de minute îşi cheamă copiii să mănânce, cu pretexte precum: „E nevoie de energie pentru joacă!”, sau „E important să te hidratezi pe căldura asta”.
– Fotograful: are de gând să documenteze fiecare moment din viaţa copilului, aşa că se plasează la baza toboganului, cu telefonul gata de o poză. E mereu în drum, aşa că uneori copiii se împiedică de el, dar asta nu-l descurajează. Când copilul se concentrează la ceva, îl apostrofează să-şi ridice capul şi să zâmbească.
– Fratele plictisit: ok, nu e părinte, dar e o prezenţă de nelipsit pe terenul de joacă. E într-o situaţie grea: îi e jenă că se află pe terenul celor mici, dar nu are curajul să se apropie de cei mai mari. Uneori însă uită că s-ar presupune că e plictisit şi nu rezistă să nu ţopăie pe o trambulină.
Andrea Nagy
Foto: Anastasia Shuraeva/Pexels
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
