No servus! De unde provine salutul preferat al ardelenilor?
Articol editat de cristina.rusu, 27 februarie 2023, 14:52
Este foarte fluidă semnificaţia cuvintelor; sensurile alunecă şi se transmit greşit, se contaminează sau se îmbogăţesc cu nuanţe noi. Se întâmplă asta mai ales când la baza unui cuvânt e un obicei cultural care nu există. E şi cazul lui servus, care îşi are rădăcinile într-o cutumă a sclavilor din Roma antică. Concret, acesta e o variantă prescurtată de la servus humillimus, care s-a tradus – dacă aţi ascultat piese mai vechi de teatru radiofonic, sigur aţi auzit formularea – în sluga dumneavoastră preaumilă, preaplecată. De altfel de aici provine şi obiceiul de a ridica pălăria în semn de salut: sclavul nu doar că trebuia să-şi sublinieze statutul prin cuvinte, dar trebuia să arate şi că are părul tăiat, un semn al condiţiei sale.
Servus a ajuns la noi prin nobilii Imperiului Austro-Ungar, care l-au redescoperit şi l-au folosit extensiv în secolul 19. Nobilii au căpătat atunci o preferinţă pentru vorbitul la pertu: aşa că au renunţat la partea cu humillimus şi au adoptat servus ca salut informal. După cum ne dăm seama, influenţa austro-ungară s-a resimţit mai mult în Transilvania, aşa se face că ardelenii sunt cei care au păstrat servus – sau, convenabil după plural, servustoc. Un alt salut care a pornit tot de la cuvântul sclav e ciao: adoptat de veneţieni în Evul Mediu, ciao s-a răspândit pe scară largă cam tot atunci ca al nostru servus.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
