Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Mesajul este unul actual și tulburător, despre modul în care traumele din copilărie ajung să pună stăpânire pe tine și să te sufoce la maturitate. Citind cartea, trăiești istoria unei familii în care dragostea devine ură și ura se transformă în violență. Violență care naște monștri și umple destinele de o frică incontrolabilă. O frică din cauza căreia protagoniștii cărții au fost incapabili de a rosti acele gânduri, care au prins adânc rădăcini în mintea și în sufletul lor.
Este de fapt o poveste cutremurătoare povestită de Ema, protagonista cărții, o femeie căreia încă îi este teamă de trecut.
Romanul este de fapt un jurnal intim ce prezintă viața a trei frați care au fost bătuți în copilărie de către tatăl lor și mai târziu ajung să aibă probleme în viață din cauza acestui trecut dureros.
Povestea începe cu o afirmație șocantă: cea mai fericită zi din viața ei a fost ziua când i-a murit tatăl.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 18 decembrie 2022, 06:00 / actualizat: 18 decembrie 2022, 10:45

„Ziua cea mai fericită din viața mea a fost nu cea în care m-am măritat sau cele în care s-au născut copiii mei, ci aceea în care a murit tatăl meu. Știu, pare odios ce spun, însă e purul adevăr. Și cred că nu a fost doar a mea. Noi toți, cei trei copii, ne-am simțit ușurați în acel moment și mai că ne-a venit să jucăm în jurul trupului inert. N-am avut atunci curajul să recunoaștem, dar știu că fiecare dintre noi a simțit asta. Iar dacă n-am fi fost atât de timorați, ne-am fi bucurat, am fi râs și poate ne-am fi închinat cu amândouă mâinile că Dumnezeu a avut milă de noi și ne-a scăpat.”

Frica este personajul principal din această carte, luând mai multe forme pe parcursul romanului. În prima parte, unde Ema povestește frânturi din copilărie, frica este tatăl ei care o bate pe ea și pe cei doi frați ai ei. În alte episoade, cum ar fi cel în care își înșeală soțul cu un necunoscut, frica este reprezentată de Ema însăși care își pierde firea și are un comportament bolnav.
Se pare că fratele ei, David, ajunge să semene foarte bine cu tatăl său devenind agresiv și căutând motive de ceartă cu oricine. Mama Emei este un alt personaj care ne inspiră frică, pentru că își explică târziu comportamentul pe care îl avusese atunci când copiii ei erau bătuți, motivând că indiferent de ceea ce tatăl le făcea, el fusese un om minunat.
Trăim împreună cu Ema niște momente îngrozitoare și ne este frică de multe lucruri, ne este frică pentru ea și ne dăm seama că și noi avem uneori momente pe care ea le trăiește atât de intens.

Măștile fricii este un roman care ne expune ce se întâmplă cu cei care nu reușesc să facă pace cu trecutul lor. Același lucru i se întâmplă Emei în modul cel mai evident, prin faptul că acceptă o salvare din exterior, pe care o căutase cu disperare, fără să-și dea seama că această situație o va încorseta mai târziu, când instinctele ei vor fi cu adevărat activate și va pierde șansa la ce ar fi putut însemna adevărata fericire. Simptomele psihice sunt prezente încă de la început, când îndoielile legate de alegerile ei nu-i dau pace, iar toate transformările prin care trece pentru a se regăsi pe sine nu par a o ajuta în vreun fel. Probabil tocmai la acest lucru se referă și titlul romanului, prin faptul că tot substratul care le erodează ușor sufletele personajelor principale este chiar Frica, întâlnită și binecunoscută de când s-au născut.
La un moment dat, ajunge să fie prea târziu pentru a te mai putea întoarce și a o lua de la capăt – acesta pare a fi mesajul transmis prin intermediul naratoarei.
Sofia este singura care nu cade în niciuna dintre aceste două extreme, însă rămâne nescutită de nesiguranțele pe care un astfel de trai le aduce cu sine. David, fratele mai mare al celor două femei, este prezentat la început ca un bărbat blând, care însă este ajuns la rândul lui de urmele trecutului ce nu i-au dat niciodată pace. Fiecare dintre cei trei frați ajung să poartă o mască, îndepărtându-se unul de altul din cauza propriilor suferințe ascunse, poate chiar rușinoase, de care simt că nu mai pot scăpa. Deși poate sună dramatic, aceasta este situația multor oameni și familii, care se pierd cu timpul în propriile lor temeri și gânduri negre, pe care nu le împărtășesc celor din jur la timp. Rănile copilăriei rămân deschise toată viața, dacă nu sunt tratate și se perpetuează la infinit până când cineva e în sfârșit pregătit să le înfrunte.
Multe dintre sentimentele Emei ne sunt familiare, groaza stârnită de faptul că orice ai face, pare imposibil să mai poți reveni la ființa umană funcțională care erai odată. Putem extrage de aici povața, că nu e bine să-ți înfrânezi pornirile, dar nici să iei decizii mari într-un mod pripit, alterându-ți astfel sufletul deja predispus la îndurerare.

Povestea Emei, expusă într-un mod foarte reușit este o poveste tristă, dar scrisă cu mult patos și dăruire, care trebuie citită și ca o lecție de viață, pentru a nu repeta greșelile altora.
Ajutorul există atunci când îl ceri. Deschide-te în fața celor dragi.

Cartea o puteți găsi la Sediul Central al Bibliotecii Județene Octavian Goga Cluj.

Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.