Prima pagină » Diverse » Minighilotină, păpuşă horror: cele mai bizare jucării

Minighilotină, păpuşă horror: cele mai bizare jucării

Minighilotina

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 26 noiembrie 2022, 06:00 / actualizat: 26 noiembrie 2022, 8:18

Jucăriile din ziua de azi sunt atât de drăguţe că ne vine şi nouă să ne jucăm cu ele, chiar dacă am depăşit vârsta. Lumea jucăriilor nu e însă numai culoare, pluş şi inocenţă; nu a fost nici odinioară, iar dacă vi se pare că jucăriile de altădată erau mai bune şi mai nevinovate, vă invit să aruncaţi o privire asupra câtorva ciudăţenii pe care le-a consemnat istoria acestui domeniu:

Minighilotina

Era o jucărie populară în anii tulburi ai revoluţiei franceze. Avea 60 cm înălţime şi era numai bună să tai capul păpuşilor… sau al rozătoarelor. Ce e şi mai ciudat, uneori adulţii se jucau cu aşa ceva pentru a-şi amuza oaspeţii, decapitând păpuşi umplute cu parfum sau cu lichid colorat în roşu. Când mamei lui Goethe i s-a sugerat să cumpere o minighilotină pentru nepoţi, a rămas absolut scandalizată! O părere pe care au împărtăşit-o de altfel şi părinţii în anii 1970, când s-a încercat reintroducerea acestei jucării.

Laborator nuclear

Gilbert U-238 era o trusă de laborator pentru copii, lansată în 1951. Jucăria costa 50 de dolari (cam 350 la valoarea de astăzi). Cuprindea un contor Geiger, o cameră Wilson pentru detectarea radiaţiei ionizante, un spintariscop, un electroscop şi… 4 mostre de rocă cu uraniu, pe care să fie folosite toate instrumentele. Inventatorul pretindea că, în ciuda uşoarei radioactivităţi, trusa e sigură, dar asta nu era chiar aşa. Jucăria a fost retrasă din circulaţie în 1952.

Păpuşă târâtoare

În secolul 19 nu aveau încă idee cât de sinistră poate fi o păpuşă în condiţiile potrivite, de exemplu în filmele horror. Cu toate acestea s-au descurcat destul de bine în a crea ceva care onorează genul. Păpuşa a fost prezentată publicului în 1871 şi ar fi trebuit să înfăţişeze un bebeluş care se târăşte; mâinile şi picioarele erau din ghips pictat, iar corpul ascundea un mecanism ca de ceasornic. A fost prima păpuşă mecanică din lume, dar fetiţele nu au fost încântate: li se părea înspăimântătoare şi grea, mai ales că prin secolul 19 târâtul – care e o etapă perfect normală în dezvoltarea motricităţii – era considerat ca fiind o activitate specifică nebunilor şi animalelor.

Măcelărie

Rămânem tot în perioada victoriană, pentru că nicio altă epocă nu a reuşit să prezinte o combinaţie atât de stranie între eleganţa formală şi atracţia pentru morbid. Pe atunci a apărut o alternativă populară la căsuţa tradiţională de păpuşi: măcelăria în miniatură.Era dotată cu figurine din lemn reprezentându-i pe măcelari şi pe ajutoarele lor, cu cârnaţi şi jamboane care atârnau din cârlige, dar şi cu podele cu rumeguş, pătate de sânge. Astăzi pare foarte ciudat; măcelăria miniaturală a fost însă creată exact ca jucăriile din ziua de azi care înfăţişează un supermarket, pentru a-i învăţa pe copii despre bani şi despre alimente.

Charlotte îngheţată

Înainte să fi apărut răţuştele de cauciuc, au existat păpuşile mici, din porţelan, ca jucării pentru baie. Problema a fost că, fiind mici şi albe, au fost la un moment dat asociate cu o poezie despre o tânără care a îngheţat în noaptea de Revelion.În America jucăriile din porţelan au început să fie cunoscute sub numele de „Charlotte îngheţată”; şi, dacă asta nu e suficient de morbid, uneori erau comercializate cu un sicriu din porţelan.

Hugo cel cu o mie de chipuri

A apărut în 1975 şi era recomandat pentru copiii între 5-11 ani. Hugo nu avea păr, haine şi picioare. Capul era din cauciuc moale, iar dacă trăgeai de o aţă, i se mişcau braţele umplute cu bumbac. Hugo era comercializat cu accesorii care să-i schimbe înfăţişarea, de la barbă, mustaţă, sprâncene sau cicatrici şi până la diferite forme ale nasului. Popularitatea lui Hugo nu a supravieţuit anilor ’70. De vină era poate calitatea proastă a lipiciului pentru accesorii, care făcea ca Hugo să-şi piardă câte ceva din când în când.

Furby

40 de milioane de Furbies s-au vândut în primii ani de la apariţia din 1998. Erau jucării mici şi robotizate, care semănau un pic cu o bufniţă. Ştiau să vorbească (de obicei sub formă de scârţâieli şi mârâieli pe limba lor, dar şi un pic de engleză); uneori se activau de la sine şi băgau omul în sperieţi în timpul nopţii.Internetul e plin de poveşti horror cu Furby; se zice că trezeau din somn câte un copil, cu întrebarea: „Nu vrei să te joci?”

Jucărie cu păsări vii

Jucăriile nemţeşti din secolul 18 erau întunecate ca o poveste de fraţii Grimm. Să luăm de exemplu aparatele cu păsări vii. Acestea aveau forma unei figurine comice, la interior cu un spaţiu în care se introducea o pasăre vie. În timp ce biata pasăre se chinuia să iasă, mişcările ei erau preluate de figurina comică. Se ridică întrebarea: copiii care supuneau o pasăre la aşa ceva, oare-şi aminteau să-i dea drumul din aparat după ce se plictiseau de joacă?

Baby secret

A apărut în 1966, fiind o păpuşă cu corp moale şi un cap din bachelită. Avea o rochie roşie, iar gura i se mişca atunci când vorbea în şoaptă. Acum, imaginaţi-vă o astfel de construcţie care să vă spună: „Aş vrea să dorm cu tine!” Dar nici nu trebuie să vă imaginaţi, pentru că am găsit spotul cu care i se făcea reclamă.

Little Miss NoName

O altă păpuşă ciudată, comercializată în anii ’60; era desculţă, îmbrăcată în pânză de sac şi avea o faţă ca un extraterestru foarte trist. O mână se putea întinde, iar atunci păpuşa arăta ca şi cum ar cerşi. Jucăria ar fi trebuit să înmoaie inima fetiţelor, dar a obţinut exact efectul opus. Ca o ultimă încercare de marketing, producătorul a încercat să asocieze păpuşa cu un brand de ciocolată caldă, dar cumva copiii nu au văzut legătura.

Andrea Nagy

Foto: Pexels

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.