Povestea unei expresii: a pune la index
Articol editat de cristina.rusu, 6 octombrie 2022, 06:00 / actualizat: 6 octombrie 2022, 9:19
Articol editat de cristina.rusu, 6 octombrie 2022, 06:00 / actualizat: 6 octombrie 2022, 9:19
La jumătatea secolului al 16-lea, atât în rândul Bisericii Catolice cât şi al celei Protestante a apărut ideea că doar prin controlul strict al tipăriturilor se poate stopa răspândirea ideilor eretice. Liste cu diverse lucrări interzise s-au întocmit în Olanda, în Franţa şi la Veneţia, dar au fost combătute constant de proprietarii de tiparniţe, cărora acest gen de abordare le restricţiona activitatea.
Index Librorum Prohibitorum s-a publicat în 1559, la iniţiativa Inchiziţiei, sub pontificatul lui Paul al IV-lea. Cum iniţial se intenţiona combaterea în acest fel a literaturii protestante, într-o primă variantă cuprindea inclusiv Biblia scrisă în limbile naţionale. Indexul a fost un registru al Bisericii Catolice, în care erau înscrise toate cărţile considerate dăunătoare sau eretice, pentru că veneau în contradicţie cu dogmele bisericeşti.
Cărţile aflate în Index nu puteau fi nici deţinute, nici citite de către supuşii Sfântului Scaun, o interdicţie a cărui încălcare se pedepsea prin excomunicare. Oricine avea cunoştinţă de o persoană care deţinea sau citea aceste cărţi interzise, avea obligaţia de a denunţa autorităţilor încălcarea ordinului papal. De menţionat, intervenţia cenzorilor era considerată prea severă şi a întâmpinat multă opoziţie în rândul intelectualilor catolici. Indexul a fost respectat ad litteram în câteva state italiene, pe de altă parte ţări precum Franţa, Spania sau Germania se ghidau după propriile lor liste de cărţi interzise.
Indexul a fost înnoit periodic şi a fost publicat cu regularitate până în 1948, dar abia în anul 1966 s-a emis o decizie care i-a suspendat oficial apariţia. În cei aproape 500 de ani, catalogul cărţilor interzise a suportat 32 de ediţii. Ultima ediţie cuprindea 4000 de titluri cenzurate din varii motive, de la erezie şi imoralitate, până la sexualitate explicită sau incorectitudine politică.
De-a lungul timpului în index au fost înscrişi mulţi filosofi, între care Denis Diderot, Blaise Pascal, Jean-Jacques Rousseau, René Descartes, Voltaire, Immanuel Kant, George Berkeley (care a fost episcop), Nicolas Malebranche, dar şi Ioan Scotus Eriugena, John Locke, David Hume, Erasmus din Rotterdam, Baruch Spinoza, John Stuart Mill, Henri Bergson ori Simone de Beauvoir. Filosofi ca Arthur Schopenhauer şi Friedrich Nietzsche nici nu apar pe listă, întrucât fiind atei se înţelegea de la sine că lucrările lor erau prohibite.
Găsim însă multe nume încadrate astăzi în canonul de literatură clasică, cum ar fi Victor Hugo, Dante Alighieri şi, desigur, Giovanni Boccaccio, dar nu au scăpat nici Jean de la Fontaine sau Jonathan Swift. Uneori cărţile ajungeau să fie şterse de pe listă, deşi era nevoie de secole pentru asta: în 1758 de exemplu a fost îndepărtată prohibiţia împotriva cărţilor care prezentau heliocentrismul ca fiind un fapt, nu o ipoteză. Ultimul titlu pus în Index librorum a fost Viaţa lui Iisus a abatelui Jean Steinmann.
Andrea Nagy
Foto: wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Cercetătorii de la Universitatea Texas A&M au analizat, timp de 12 săptămâni, efectele creatinei asupra adulţilor cu vârste cuprinse între...
Potrivit publicaţiei Var-Matin, George Clooney se pregăteşte să deschidă un restaurant italian în sudul Franței. Articolul...
Micile scăpări de memorie, precum uitarea locului în care au fost lăsate cheile sau a unui nume care nu ne vine imediat în minte, sunt frecvente...
Regatul Danemarcei s-a extins oficial. Pe coasta de sud a insulei Lolland, puțin mai la est de fabrica din orașul portuar Redbyhavn, a apărut o...