În noaptea de 14 spre 15 aprilie, Titanicul a fost înghiţit de ape
Catastrofa celui mai mare pachebot din lume este simbolul mândriei de sine a omului şi atrage atenţia asupra faptului că tehnologia nu rezolvă totul.
Articol editat de cristina.rusu, 18 aprilie 2022, 17:00 / actualizat: 13 aprilie 2023, 14:08
În timpul construcţiei navei presa era entuziasmată de echipamentele de siguranţă care erau considerate revoluţionare la începutul secolului XX, precum şi de partea subacvatică a navei şi de cele 16 compartimente etanșe care puteau fi blocate la apăsarea unui singur buton. Nu este de mirare că milionarii din vremea aceea nu s-au uitat la bani şi au plătit 4.500 de dolari pentru un bilet.
Casa de licitații britanică, Henry Aldridge and Son, a anunțat recent că o broșură despre Titanic, tipărită în 1911, va fi scoasă la licitaţie în memoria dezastrului Titanicului. Potrivit directorului Casei de Licitaţie, Henry Aldridge, vânzarea broșurii de 72 de pagini, violet, decorată cu logo-ul White Star Line, va aduce o încasare importantă, de șase mii de lire sterline.
Scrierea despre Titanic enumeră inovațiile tehnice prin pagini întregi şi prezintă 50 de imagini despre faimoasa scară a navei, apartamentele de primă clasă și sala de sport.
Potrivit directorului Casei de Licitaţie, doar câteva broșuri au supraviețuit, iar amintirile despre Titanic sunt întotdeauna oportunități excelente de afaceri.
Epava a fost declarată protejată de UNESCO, în 2012. După mai multe expediţii care au avut loc datorită progreselor tehnice, începute în anii 1960, Robert Ballard şi Jean-Louis Michel au găsit epava transatlanticului în septembrie 1985. De altminteri, au avut loc o serie de expediții îndoielnice pentru „salvarea valorilor”. Procesul a degenerat într-atât încât şi cercetătorii care s-au scufundat cu scopuri ştiinţifice au fost catalogaţi „jefuitori de morminte”.
De zece ani s-a aşezat un calm relativ în jurul Titanicului, însă după ce a fost dezvăluit că nava se va prăbuși în curând din cauza unei tulpini de bacterii care mănâncă rugină şi peste o sută de ani din navă va rămâne doar o pată de rugină, au fost planificate mai multe „excursii” pentru vizonarea epavei navei.
OceanGate a coborât cu 40 de oameni la o adâncime de 3.861 de metri, pentru 100-150 de mii de dolari. O femeie din New Jersey a declarat că Blue Origin le-a cerut altora 28 de milioane de dolari pentru această călătorie, aşa că suma plătită de ea este prea mică. Azi nu există un consens cu privire la cât de etică este folosirea Titanicului pentru turism. Unii susțin că nu este diferit de explorarea și prezentarea mormintelor egiptene. Un lucru este cert, şi anume, că epava navei ne aminteşte de faptul că ştiinţa inginereasacă nu este atotputernică, deoarece nava a ieșit din Portul Southampton pe 10 aprilie 1912, cu 2.224 de persoane la bord, iar cu patru zile mai târziu, ajungând în zona acoperită de gheață din Atlantic, s-a scufundat în mai puțin de trei ore.
În acel an a început neobişnuit de vreme mişcarea de gheaţă în traseul maritim care leagă Europa de America, dar semnalele de avertizare nu au fost luate în seamă. Bruce Ismay, proprietarul White Star Line, i-a semnalat căpitanului Edward John Smith ce senzație ar fi dacă nava ar ajunge la New York cu o zi înainte.
Mai târziu, Lordul Morsey, judecătorul englez de instrucție al dezastrului, nu a văzut nicio responsabilitate constatabilă în cazul căpitanului care, la această afirmaţie a proprietarului navei, ar fi mărit la maxim viteza navei. Decizia căpitanului a avut o contribuție majoră la dezastru.
Studiile din anii 2000 au arătat că ar fi fost mai bine dacă nava s-ar fi lovit direct de aisberg. Mult timp s-a crezut că Titanicul a suferit o singură tăietură lungă din cauza vârfului de gheață, însă ulterior s-a dovedit că este vorba despere şase tăieturi mai mici care nu au însumat mai mult de 1,2 metri pătrați în total, dar au afectat cele șase compartimente.
Titanicul ar fi putut supraviețui dacă cinci compartimente ar fi fost avariate, de aceea există presupunerea că, chiar dacă coliziunea ar fi distrus partea frontală a navei, ar fi fost avariate doar patru compartimente, iar transatlanticul ar fi ajuns la New York.
Căpitanul Smith a ordonat la miezul nopţii coborârea bărcilor de salvare şi a fost trasmis prin radio semnalul de alarmă, în conformitate cu standardele internaționale. În bărcile de salvare ar fi fost locuri pentru 1.176 de persoane, însă din cauza situaţiei haotice, în bărci au ajuns doar 705 persoane.
Semnalul de alarmă (SOS a fost folosit pentru prima dată aici, pe lângă apelul de alarmă CQD) a fost detectat de un număr de nave îndepărtate, însă telegrafistul vaporului SS California, care se afla faţă de Titanic doar la cincisprezece mile distanță, a oprit telegraful fără fir înainte de miezul nopții, conform prevederilor.
Carpathia, navă care era specializată în transportarea emigranților maghiari şi care se îndrepta de la New York spre Portul Rijeka, a încercat să ajute Titanicul, care a zărit la ora patru şi jumătate prima barcă de salvare. Căpitanul navei i-a încredințat lui Árpád Lengyel, fost medic maghiar de ambulanţă, îngrijirea supravieţuitorilor.
Au existat mai multe legende despre pasagerii maghiari ai Titanicului, unii spuneau că trupa care cânta până în ultimul moment era tot maghiară. Se putea citi și despre Mátyás Reischl, chelnerul unuia dintre restaurantele de primă clasă, despre emigrantul Lujza Hoffer, respectiv, despre Antal Kisik și familia sa, care aveau bilete de clasa a treia. Singurul pasager de origine maghiară a fost Leopold Veisz, cetăţean britanic născut la Veszprém. Trupul lui a dispărut împreună cu majoritatea victimelor.
Nava Californian a pornit spre Titanic la șase dimineața, pe 15 aprilie, dar până a ajuns la Titanic nu găsise niciun cadavru din cauza aisbergurilor. Cu o săptămână mai târziu, nava de pozare a cablurilor MacKay-Bennett a descoperit 306 cadavre. Ceilalți nu au fost găsiţi niciodată.
RADOR
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
