Prima pagină » Diverse » S-a descoperit la Pompei o cameră a sclavilor intactă [VIDEO]

S-a descoperit la Pompei o cameră a sclavilor intactă [VIDEO]

Un fel de instantaneu al finalului pe care ANSA a putut să-l documenteze în avanpremieră și care face lumină asupra vieții celei mai sărace caste din bogata colonie romană îngropată de Vezuviu în anul 79 d.Hr.

Articol editat de cristina.rusu, 15 noiembrie 2021, 06:00 / actualizat: 15 noiembrie 2021, 8:37

La porțile Pompeiului, marea vilă suburbană de la Civita Giuliana scoate la lumină încăperea ocupată de sclavii care lucrau la grajd, foarte posibil o mică familie, care s-a păstrat în condiţii excepţionale, fiind aproape intactă.

O descoperire excepțională, pentru că este foarte rar ca istoria să redea detaliile acestor vieți, explică cu pasiune Gabriel Zuchtriegel, directorul Parcului Arheologic.

Entuziast şi ministrul culturii, Franceschini, care vorbeşte de detalii surprinzătoare, care fac posibile progrese semnificative în cercetarea științifică și fac din Pompei un model de studiu unic în lume, spune el.

Cu siguranță, la Pompei ne-am obișnuit cu luxul încăperilor pline cu fresce, minunăţia tricliniurilor, arta rafinată a atriumurilor și grădinilor. Aici, în schimb, în cei câțiva metri pătrați ai acestei încăperi întunecate aflată la câțiva pași de grajdul destinat mândrilor saurieni ai moșierului, realitatea crudă a lucrurilor lovește, în duritatea mizeriei sale, ca un pumn în stomac.

Trebuie să mulțumim dinamicii particulare a erupției, deoarece încăperea a rămas intactă până la sosirea fluxurilor piroclastice, porticul a ținut, iar lapilli-urile s-au oprit înainte de prag, indică directorul. Un mediu miraculos intact, așadar, profanat doar de târnăcoapele tâlharilor de morminte care au plecat în căutarea altor comori. Găurile pe care le-au lăsat în pereți sunt amintirea rănilor provocate istoriei acestei impunătoare moșii suburbane înainte ca Procura din Torre Annunziata să oprească distrugerea și să înceapă săpăturile care urmăresc acum să o readucă la lumină.

Până și paturile sclavilor, reconstituite cu o precizie impresionantă din gips, poartă, din păcate, semnele acelei treceri feroce. Dar plănuim să umplem golurile, anticipează Zuchtriegel.

În cameră, cele trei pătuțuri sunt dispuse în formă de potcoavă și au dimensiuni diferite, cel mai mic, nu mai mare de un metru și patruzeci, este destinat unui copil. Aspectul este cel al unui mobilier esențial, foarte simplu, seamănă mai mult cu nişte tărgi, spune directorul.

Construite însă cu ingeniozitate, cu un sistem modular care făcea posibilă prelungirea, sau scurtarea patului, în funcție de înălțimea celor care trebuiau să-l ocupe, aproape un model Ikea al strămoșilor. Fără saltele, doar o bucată de material întinsă pe o rețea de frânghii pe care gipsul a readus-o la lumină cu o precizie impresionantă. Și nimic de-a face cu paturile stăpânilor, dotate mereu cu masă și o saltea moale.

Pereții sunt goi, nicio culoare în afară de un petec de vopsea albă sus, sub fereastra mică, unde obișnuia să atârne o lampă. Probabil servea pentru a amplifica lumina focului, speculează Zuchtriegel. Sub pat apare un fel de coș, folosit poate pentru puținele efecte personale şi un ulcior mic. Cine știe, poate conținea apă pentru noapte, poate ceva mai mult, se va descoperi în laborator, explică arheologul Luana Toniolo, atunci când se vor analiza toate ulcioarele, amforele și vazele stivuite lângă paturi, pentru a înțelege ce conțineau.

Multe obiecte de lucru merită o mențiune separată: cârma mare a carului sprijinită de patul copilului era din lemn, însă gipsul a făcut să reapară pe o porțiune un mozaic arătos realizat cu sfoară. În centrul încăperii, în schimb, într-o cutie mare cu colțuri metalice se aflau hamurile cailor, învelite într-o bucată de pânză. Zuchtriegel scutură din cap, după care repetă această cameră povestește situații de disconfort, de precaritate pe care le putem recunoaște cu uşurinţă.

Un motiv în plus pentru a continua săpăturile și a investiga vila în ansamblu, subliniază și directorul general al muzeelor, Massimo Osanna. Această descoperire oferă o multitudine de știri, multe piese ale unui puzzele care poate schimba istoria, explică el.

Aparținând unui general, sau poate unui înalt magistrat, vila lui Sauro Bardato, așa cum este numită deja de unii această moșie, a fost comparată ca extindere și bogăție cu Vila dei Misteri, cu o parte rezidențială de lux, cu terase mari cu vederea spre golf şi cu un important sector de producţie.

Săpăturile au scos deja la lumină lucruri de mare interes, de la grajdul cu magnificii cai înhamați, până la un uluitor car de ceremonie, apoi camera împodobită cu flori care a găzduit-o pe micuța Mumia, poate una dintre fiicele proprietarilor, şi chiar trupurile a două persoane ce încercau să fugă şi care au murit pe scara casei. Scopul este de a o deschide publicului, asigură Zuchtriegel.