Peruca, un articol vestimentar uitat

Peruca era populară în Egiptul antic indiferent de clasa socială din care provenea purtătorul. Oamenii îşi epilau complet părul de pe cap, pe care îl înlocuiau cu peruci din lână sau din fibre vegetale. Cercetătorii au încercat să explice obiceiul prin protecţia pe care o oferea faţă de razele soarelui şi faţă de paraziţi. Femeile egiptene preferau iniţial părul mai scurt; mai târziu, în timpul Regatului Mijlociu, au apărut perucile cu împletituri lungi şi complicate.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 noiembrie 2021, 10:00

Părul romanilor era cu precădere închis la culoare; atâta doar că blondul era considerat a fi mai la modă. Romanii nu se sfiau să taie părul sclavilor blonzi de origine germanică pentru a-l transforma în peruci. Odată cu decăderea Imperiului Roman a intrat în declin şi interesul pentru acest articol vestimentar.

Peruca a reapărut în epoca elisabetană, dar cu adevărat apreciată a fost în Franţa, la curtea lui Ludovic al 13-lea şi al 14-lea. De altfel acesta din urmă a angajat mai mulţi meşteri peruchieri, care să confecţioneze articolul vestimentar în aşa fel încât să sublinieze statutul purtătorului. Un interludiu interesant a avut loc în Veneţia, unde perucile au fost interzise în 1668; iar ce e interzis, e desigur mai atractiv, făcând doar să crească interesul pentru peruci într-atât de mult încât în câţiva ani interdicţia a fost retrasă.

Părul des şi sănătos era important pentru aristocraţia europeană. Atâta doar că sifilisul, boală care nu cruţa nici clasele bogate, era tratat cu mercur, care avea ca efect căderea părului. Nu era de mirare aşadar că perucile erau căutate. O perucă elaborată era aranjată în forma ideală într-o procedură de câteva ore, purtătorul fiind sfătuit să evite dormitul cu capul pe pernă, dacă nu vrea ca a doua zi să o ia de la capăt. Dar dacă până şi dormitul era complicat, se ridică întrebarea: cum se făcea cu spălatul? Răspunsul e simplu: nicicum. Perucile deveneau surse de infecţie; uneori fluturi, alteori chiar şoareci îşi făceau apariţia între împletiturile spectaculoase. Perucile au fost victime ale popularităţii lor: confecţionarea lor era o sursă atât de importantă de venituri încât au fost impozitate până când puţini şi le mai permiteau. O infracţiune întâlnită doar în Franţa secolului 17 era furtul de peruci.

Cele mai bune peruci sunt şi astăzi făcute din păr uman. Acesta valorează de la 500 la câteva mii de euro, în funcţie de lungimea şi calitatea podoabei capilare.

Andrea Nagy

Sursă foto: index.hu

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.