Cinci lucruri inventate din greşeală

Toată lumea cunoaşte povestea lui Alexander Fleming care, întorcându-se dintr-o vacanţă în Scoţia, a găsit că i-au mucegăit câteva culturi bacteriene. Având în vedere cât de importantă e atenţia la detalii în munca de laborator, e incredibil câte invenţii s-au datorat lenei, neglijenţei sau simplei coincidenţe:

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 15 mai 2021, 00:00

Toată lumea cunoaşte povestea lui Alexander Fleming care, întorcându-se dintr-o vacanţă în Scoţia, a găsit că i-au mucegăit câteva culturi bacteriene. Având în vedere cât de importantă e atenţia la detalii în munca de laborator, e incredibil câte invenţii s-au datorat lenei, neglijenţei sau simplei coincidenţe:

1. Cuptorul cu microunde

Percy Spencer voia doar să mănânce un pic de ciocolată, dar înainte trebuia să-şi termine experimentul. Bărbatul era angajat ca inginer al companiei Raytheon, care lucra la un nou sistem radar pentru armată. Spencer a trecut prin faţa unui magnetron, care e un instrument de produs microunde, constatând apoi cu surprindere că i s-a topit ciocolata din buzunarul halatului de laborator.

Inginerul a devenit curios şi a trecut la experimente ulterioare cu microunde. A observat că boabele de porumb s-au transformat în popcorn, iar oul expus microundelor practic a explodat. Pentru Spencer a devenit clar: microundele pot fi folosite pentru încălzirea alimentelor. Compania a brevetat în 1946 primul cuptor sub numele de „radarange owen”, deşi aparatul nu era prea user friendly: era cam cât un frigider şi costa 5 mii de dolari. Abia în anii ’70 au apărut cuptoarele care se vindeau pentru câteva sute de dolari, devenind astfel disponibile pentru utilizatorul obişnuit.

2. Închizătoarea cu scai

Proprietarii de câini nu sunt fericiţi când trebuie să îndepărteze bucăţi de scai din blana patrupedului lor favorit. Nu aceasta a fost însă reacţia inventatorului elveţian George de Mestral: acesta a devenit curios, analizând cu microscopul modul de agăţare a plantei. A observat că ţepii scaiului au vârful încovoiat, ceea ce i-a dat o idee. 8 ani a lucrat până când şi-a finalizat invenţia, pe care a numit-o „fermoarul fără fermoar”.

Mestral s-a aşteptat ca invenţia lui să fie înhăţată de creatorii de modă; a fost în schimb contactat de NASA, ai cărei ingineri şi-au dat seama cât de uşor se pot agăţa în acest fel diverse lucruri pe costumele astronauţilor.

3. Cauciucul

În secolul 19 au început să se fabrice pantofi cu talpă din cauciuc, dar a ieşit repede la iveală o problemă: cauciucul natural nu rezistă prea bine la temperaturi prea joase sau prea înalte. Lumea era atât de dezamăgită încât s-a spus chiar că în fond, cauciucul natural nu are un viitor. Nu aceeaşi părere o avea Charles Goodyear, care s-a chinuit ani de zile să prelucreze cauciucul în aşa fel încât să devină mai rezistent. În 1839 chimistul a făcut o greşeală care era să-l coste viaţa: a scăpat pe o suprafaţă încinsă amestecul la care lucra.

Şi-a dat atunci seama că, după un tratament termic şi în prezenţa sulfului, cauciucul devine lipicios, iar la temperaturi joase devine foarte rigid. Pe de altă parte cauciucul tratat astfel îşi recapătă apoi forma şi devine mai rezistent. Goodyear nu a reuşit să facă bani din descoperirea lui, în parte din cauza crizei financiare din 1837 ale cărei efecte mai persistau, dar şi din cauza diverselor conflicte pentru brevet, care i-au golit contul bancar.

4. Bachelita

Prin 1907, chimistul belgian Leo Hendrik Baekeland încerca să obţină un lac mai ieftin. A reuşit să mixeze însă un material mult mai curios: rezistent termic şi, până într-un punct, chiar la şocuri mecanice. Materialul, care a fost numit bachelită în onoarea chimistului, a devenit repede popular, fiind folosit de ceasornicari, fabricanţi de mobilă şi chiar creatori de bijuterii.

Foto: Wikipedia

5. Chibriturile

În 1826, chimistul britanic John Walker amesteca în laboratorul lui diverse substanţe cu un băţ. Amestecul s-a întărit în capătul băţului, iar Walker a încercat să-l frece pentru a-l curăţa. Ca rezultat, băţul lui mai întâi a scos scântei, apoi a luat foc. Walker n-a lăsat oportunitatea să treacă pe lângă el: a început să-şi vândă invenţia în propria farmacie, sub numele de „friction lights”.

Primele chibrituri erau din carton strâns rulat, dar pentru că nu s-au dovedit prea utile, s-a trecut la beţişoare de câţiva cm. Cutiile erau echipate cu o fâşie abrazivă, în aşa fel încât să fie uşor de aprins. Deşi a fost atenţionat, Walker nu şi-a brevetat intenţia, lăsând-o la liber în serviciul omenirii. Alţii însă nu au fost atât de galanţi, câştigând bani serioşi de pe urma invenţiei lui Walker.

Sursă: NLC.hu

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.