Sursă foto: Wikipedia
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 5 aprilie 2021, 06:00 / actualizat: 5 aprilie 2021, 10:22
Caius Iulius Caesar, strămoş spiritual al tuturor dictatorilor, a fost ucis în Senat la idele lui martie, în 44 î. Hr. Printre făptaşi s-au aflat chiar apropiaţi ai săi, precum tânărul Marcus Iunius Brutus. Conform bârfelor din epocă acesta nu era doar unul din favoriţii lui Caesar, ci chiar fiul său nelegitim. Senatorii înarmaţi cu pumnale au mers la sigur: Caesar a fost înjunghiat de 20 de ori. Ultimele cuvinte le-a adresat lui Brutus, a cărui trădare a resimţit-o ca fiind cea mai dureroasă:
„Şi tu, Brutus? Să mori dar, Caesar„, ar fi spus conducătorul, cel puţin în piesa de teatru a lui Shakespeare. De altfel eroul piesei nu e personajul care i-a dat titlul, ci tocmai Brutus, care e măcinat între loialitatea faţă de protectorul său şi idealul republicii.
Evident, trebuie să privim cu o fărâmă de îndoială acurateţea istorică a pieselor lui Shakespeare. Ne putem gândi aşadar că ultimele cuvinte ale lui Cezar nu au fost chiar atât de teatrale. E mai probabil ca dictatorul să fi rostit frânturi incoerente de frază în timp ce-şi dădea duhul în faţa statuii lui Pompei, fostul său rival. Plutarh a fost sursa principală de documentare a lui Shakespeare, care nu pomeneşte nimic de celebrele ultime cuvinte:
„Se spune că a încercat iniţial să se apere, să se protejeze de lovituri şi să strige după ajutor; când a văzut că şi Brutus îşi înmoaie pumnalul în sângele lui, şi-a tras toga peste cap şi s-a prăbuşit„, spune acesta.
Într-un fel asemănător e descrisă scena şi de Suetoniu:
„Când Caesar a văzut pumnalele venind din toate părţile, şi-a acoperit capul cu toga şi a tras până la glezne faldurile ţesăturii, ca să cadă cu demnitate. A căzut după 23 de lovituri, dar numai după prima a lăsat să se audă un suspin.”
Totuşi Suetoniu mai adaugă că în final, văzându-l pe Brutus, Cezar a întrebat în greacă: „Kai su, teknon„, ceea ce s-ar putea traduce prin „şi tu, fiu al meu”. Aşadar, până în clipa morţii, lui Cezar i s-a părut că latina e prea prozaică pentru a-şi exprima tristeţea. De altfel există relatări conform cărora aristocraţilor romani le plăcea să vorbească în greacă.
De aici a derivat varianta lui Shakespeare, folosită în fapt, cu 2 decenii înaintea lui, de un dramaturg astăzi necunoscut pe nume Richard Edes. Ultimele cuvinte ale lui Cezar circulă astăzi în diverse variante pe continentul european.
Sursă: NLC.hu/Sursă foto: Wikipedia
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Studiile realizate atât pe animale, cât şi pe oameni, arată că există şi diferenţe biologice atunci când vine vorba de sistemul imunitar al...
E 1 Mai, iar ţara întreagă intră într-un soi de comă gastronomico-socială: mici, fum, prieteni, iarbă verde. Dar, dincolo de grătar şi...
Dincolo de carne, jar şi bere rece, adevărata distracţie de 1 mai începe când apar personajele. Iată câteva tipologii clasice, pe care le-aţi...
Printre plantele vedetă s-a numărat păpădia, încă în floare în această perioadă. Frunzele, rădăcinile și florile sale pot fi...