Unde a dispărut apa de pe Marte?

„Spunem că scoarța este alcătuită din ceea ce numim minerale hidratate, adică minerale care au apă în structura lor”, a declarat ea pentru AFP.
La începutul istoriei sale, Marte avea suficientă apă lichidă la suprafață pentru a o acoperi sub un echivalent cuprins între 100 și 1.500 de metri înălțime, potrivit oamenilor de știință. Pentru comparație, 1.000 de metri înălțime pe întreaga planetă roșie sunt echivalente cu jumătate din Oceanul Atlantic, a calculat Eva Scheller.
Astăzi există doar 20 până la 40 de metri înălțime conform aceleiași măsurători. Apa prezentă fie în atmosferă, fie sub formă de gheață în calotele polare sau în subsolul marțian.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 martie 2021, 17:00

Atunci, unde s-a dus restul? Până acum, cercetătorii considerau că pierderea acestei ape se datorează evacuării atmosferice. Acest fenomen există și pe Pământ, dar este mai pronunțat pe Marte datorită gravitației reduse. Moleculele de apă sunt formate din oxigen și hidrogen, iar „atomii de hidrogen sunt foarte ușori”, explică Eva Scheller. „Din acest motiv, ei se pot elibera de câmpul gravitațional de pe Marte și pot scăpa în spațiu”. Dar această explicație nu a fost suficientă decât pentru a explica pierderea unei cantități mici de apă. Dar observațiile și analizele prin satelit efectuate de diferiții roveri trimiși pe Marte au arătat că, de fapt, pe Marte se află mult mai multă apă. În plus, studiul nivelului de deuteriu pe Marte, care alcătuiește o mică parte din hidrogen și scapă mai puțin în spațiu, deoarece este mai greu, nu se potriveşte cu teoriile evadării atmosferice. Astfel, studiul publicat marți a construit pentru prima dată un model, adăugând o teorie complementară.

„Când o piatră interacționează cu apa, există o serie de reacții chimice foarte complexe care formează un mineral hidratat”, explică Eva Scheller.

Argila este un exemplu foarte comun al unui astfel de mineral și, de asemenea, cel mai comun pe Marte, potrivit cercetătoarei.
„Pierderea de apă din scoarța marțiană este cel puțin egală sau mai mare decât evacuarea atmosferică”, spune ea. Până la 99% din apa care a dispărut de pe suprafața marțiană ar putea fi astfel prinsă în stânci. Studiul arată că „pierderea apei în scoarță este un mecanism foarte important pentru planete, care dictează momentul în care acestea devin aride”, subliniază cercetătorea. Acest proces are loc și pe Pământ, dar datorită tectonicii plăcilor (care nu există pe Marte), apa prinsă este reciclată, prin fenomene vulcanice. În plus, știind că mineralele hidratate de pe Marte au o vechime de cel puțin trei miliarde de ani, aceasta înseamnă că Planeta Roșie își pierduse deja cea mai mare parte a apei până în acel moment, potrivit studiului.

„Marte era mai mult sau mai puțin așa cum o știm astăzi acum trei miliarde de ani”, spune doamna Scheller. Ea speră să poată perfecționa diferitele scenarii luate în considerare în studiul ei datorită roverului NASA Perseverance, care tocmai a sosit pe planeta roșie.
„Roverul Perseverance va studia exact acele procese și reacții care determină prinderea apei în scoarță”, spune ea. S-ar putea dovedi a fi „cea mai importantă piesă a puzzle-ului”, oferind un răspuns definitiv la enigmă. (www.lalibre.be)

RADOR

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.