De ce auzim în scoici sunetul mării?
Un fâşâit uniform; aşa s-ar putea descrie sunetul pe care îl auzim atunci când apropiem de ureche o cochilie. Oare într-adevăr sunetul valurilor a rămas captiv în structura răsucită, ori ceea ce auzim e propria circulaţie a sângelui?
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 26 septembrie 2020, 00:00 / actualizat: 30 septembrie 2020, 15:05
Un fâşâit uniform; aşa s-ar putea descrie sunetul pe care îl auzim atunci când apropiem de ureche o cochilie. Oare într-adevăr sunetul valurilor a rămas captiv în structura răsucită, ori ceea ce auzim e propria circulaţie a sângelui?
E un pic sinistru să ne ascultăm propria circulaţie, dar putem face asta într-adevăr într-o cameră foarte liniştită, dacă ne aşezăm capul cu urechea pe o pernă. Putem testa foarte uşor dacă e acelaşi zgomot pe care îl auzim în cochilii: ascultăm cochilia, alergăm 2 ture în jurul casei, apoi ascultăm din nou. Cele două sunete nu vor fi prea diferite, deşi dacă ar fi vorba de propria noastră circulaţie, sunetul ar fi modificat de tensiunea mărită.
Să presupunem că avem o cameră cu o izolaţie fonică perfectă, fără niciun zgomot perturbator din exterior: dacă ascultăm scoica în aceste condiţii, nu vom auzi niciun fel de valuri. De fapt, cochiliile reflectă doar zgomotele din jurul nostru, dar nu în mod uniform: cele medii şi înalte sunt redate mai bine, în funcţie de dimensiunea cochiliei, ceea ce face ca reflectarea să fie distorsionată într-un zgomot. Dacă ne punem la ureche un borcan gol vom auzi de asemeni sunetul mării, dar nu ni se va mai părea la fel de romantic.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
