Prima pagină » Campanii » Incluziv » Incluziv: Ce prevederi lipsesc încă din legea privind protecţia persoanelor cu handicap? [AUDIO]
Incluziv: Ce prevederi lipsesc încă din legea privind protecţia persoanelor cu handicap? [AUDIO]
Radu Sergiu Ruba
Cu exact 2 luni în urmă, aşadar în 22 iulie 2020, a fost promulgat actul normativ prin care legea privind protecţia persoanelor cu dizabilităţi era modificată. Din reglementările intrate atunci în vigoare, ceea ce pare să fi reţinut cu deosebire atenţia publicului este amenda mărită pentru parcarea neregulamentară pe locurile speciale. Noul act normativ a adus importante schimbări privind încadrarea pe piaţa muncii, subvenţionarea tehnologiilor asistive şi transportul persoanelor cu dizabilităţi. Există însă şi puncte trecute sub tăcere, proceduri care aşteaptă alte acte normative pentru a putea fi implementate în realitate. Despre toate acestea am stat de vorbă cu Radu Sergiu Ruba, fostul preşedinte al Consiliului Naţional al Dizabilităţii:
Foto: Radu Sergiu Ruba
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
22 septembrie 2020, 12:54
Cu exact 2 luni în urmă, aşadar în 22 iulie 2020, a fost promulgat actul normativ prin care legea privind protecţia persoanelor cu dizabilităţi era modificată. Din reglementările intrate atunci în vigoare, ceea ce pare să fi reţinut cu deosebire atenţia publicului este amenda mărită pentru parcarea neregulamentară pe locurile speciale. Noul act normativ a adus importante schimbări privind încadrarea pe piaţa muncii, subvenţionarea tehnologiilor asistive şi transportul persoanelor cu dizabilităţi. Există însă şi puncte trecute sub tăcere, proceduri care aşteaptă alte acte normative pentru a putea fi implementate în realitate. Despre toate acestea am stat de vorbă cu Radu Sergiu Ruba, fostul preşedinte al Consiliului Naţional al Dizabilităţii:
Radu Sergiu Ruba: Angajatorul are obligaţia de a asigura amenajarea locului de muncă (sau adaptarea rezonabilă, cum apare în textul legii).
Andrea Nagy: Cine suportă costurile adaptării?
Radu Sergiu Ruba: Angajatorul; dar acesta – şi aici trebuie să fie făcut ceva în plus – trebuie să beneficieze de anumite avantaje, de reduceri de taxe. Acest lucru încă nu a fost prevăzut, ar trebui ca legea să fie dublată de alte prevederi. Adaptarea rezonabilă a locului de muncă înseamnă dotarea lui cu tehnologii asistive. Pentru prima oară într-o lege referitoare la persoanele cu dizabilităţi ,echipamentele asistive sunt prevăzute şi conectate direct la practica profesională. Pe de altă parte, ele apar şi la capitolul referitor la educaţie: şcolile trebuie să fie dotate cu echipamente asistive în beneficiul elevilor cu dizabilităţi, indiferent că sunt şcoli speciale sau că este vorba de învăţământul obişnuit, în care se află elevii cu dizabilităţi. Aici însă apare un element discriminatoriu: pentru elevii cu dizabilităţi din învăţământul de masă se pot realiza nişte proiecte în parteneriat public-privat; nu însă şi pentru şcolile speciale. Foarte important este faptul că echipamentele asistive nu mai sunt conectate la asigurările de sănătate. De fapt nici acolo nu sunt chiar conectate, dar este singurul domeniu în care apare subvenţionarea unor proteze şi orteze.
Andrea Nagy: Cu partea aceasta aveau probleme cei care comercializează echipamente asistive: spuneau că ar fi trebuit să licenţieze echipamentele ca fiind tehnologii medicale, ceea ce în multe cazuri ar fi fost imposibil.
Radu Sergiu Ruba: Autorităţile noastre încă nu sunt calificate pentru acest aspect, ele se cramponează de faptul că prima subvenţionare a acestor echipamente a apărut la capitolul medical. Nu înseamnă că acest model trebuie să se impună. Echipamentele asistive trebuie pur şi simplu să completeze diferenţa de libertate care există în cazul persoanelor cu dizabilităţi. Pentru că se ştie că handicapul, dizabilitatea, deficienţa, infirmitatea, invaliditatea reprezintă o reducere a libertăţii de acţiune şi de exprimare a persoanei respective.
Andrea Nagy: Au apărut modificări în privinţa cotei de angajare?
Radu Sergiu Ruba: Nu, aici rămâne aceeaşi prevedere: la 50 de angajaţi într-o unitate, 4% trebuie să fie persoane cu dizabilităţi. În caz că nu există acest procent de 4%, se plăteşte o amendă egală cu un salariu minim pe economie pentru fiecare din persoanele neangajate.
Andrea Nagy: S-a vorbit de faptul că această amendă ar trebui să intre într-un aşa-numit fond de abilitare, în aşa fel încât banii să fie redirecţionaţi într-un mod mai nemijlocit către comunitatea persoanelor cu dizabilităţi. A fost constituit acest fond?
Radu Sergiu Ruba: Modificarea de acum nu prevede aspectul acesta. S-ar putea ca această chestiune să fie reglementată printr-un alt act normativ. Mai există o prevedere importantă, faptul că este posibilă asistarea persoanei cu dizabilităţi care lucrează. Eu aici am un exemplu, faptul că în Italia există 4000 de profesori nevăzători în învăţământul obişnuit (Italia a desfiinţat toate şcolile speciale). Aceşti 4000 de nevăzători lucrează fie individual, fie, dacă au nevoie, cu un asistent în sala de clasă. Ceea ce înseamnă că produc un loc de muncă şi pentru o altă persoană validă.
Andrea Nagy: Câţi astfel de profesori există în învăţământul de masă din România, există vreo statistică?
Radu Sergiu Ruba: Nu ştiu dacă există vreo statistică, dar sunt undeva în jur de 10. S-au modificat câteva lucruri legate de transportul persoanelor cu dizabilităţi în mediul interurban. Persoanele cu handicap grav beneficiau până acum de 12 bilete, iar cele cu handicap de 6 bilete pe an, cu însoţitor. La ora actuală sunt 24 de bilete pentru persoanele cu handicap grav şi 12 pentru cele cu handicap accentuat. În sensul că un bilet a fost împărţit în 2, deoarece persoana respectivă poate să se deplaseze dintr-un loc într-altul pe un anumit traseu şi se poate întoarce pe un cu totul alt traseu.
Andrea Nagy: Se primesc aceste bilete, care se pot folosi mai greu de pildă de cei în fotoliu rulant, având în vedere că multe mijloace de transport interurban nu sunt accesibile.
Radu Sergiu Ruba: Există posibilitatea de a renunţa la aceste bilete gratuite şi de a le înlocui cu o solicitare de decontare a combustibilului, în valoare de 1500 de lei pe an pentru cei cu handicap grav şi 750 de lei pentru cei cu handicap accentuat.
Printre cele mai importante prevederi este faptul că a fost reinstituită unitatea protejată. Unităţile protejate au fost pur şi simplu pulverizate în urmă cu 3 ani, printr-o modificare legislativă care dorea să repare anumite elemente speculative din funcţionarea lor: în sensul că acolo nu erau angajate persoanele cu dizabilităţi aşa cum trebuie, erau angajate numai pentru câte o oră ş.a.m.d. Ele sunt foarte importante, pentru că au nişte avantaje de ordin fiscal şi pot în felul acesta să organizeze prestarea unor munci potrivite pentru toate tipurile de dizabilitate.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Incluziv: Ce prevederi lipsesc încă din legea privind protecţia persoanelor cu handicap? [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2019/12/Radu-Sergiu-Ruba.jpg?resize=850%2C479&ssl=1 "Incluziv: Ce prevederi lipsesc încă din legea privind protecţia persoanelor cu handicap? [AUDIO]")
