Incluziv: Ce ştiu în ziua de azi aplicaţiile pentru nevăzători?
Foto: Pexels
Din când în când mai apare câte o ştire cu o idee care îşi propune să revoluţioneze lumea nevăzătorilor. Media o preia instant, fără să-şi bată capul să verifice dacă grozava inovaţie aduce de fapt o funcţie care există de 20 de ani, sau dacă nevăzătorul are nevoie de ea ca peştele de bicicletă. Să ne înţelegem: este un lucru pozitiv să plutească în jur cât mai multe idei în privinţa accesibilizării, pentru că nu suntem toţi la fel, nu ne vor fi de folos exact aceleaşi instrumente. Dar ca să ne entuziasmăm de o inovaţie, trebuie să cunoaştem ceea ce a existat înainte. De asta m-am gândit să vă povestesc câte ceva din experienţa mea cu aplicaţiile pentru nevăzători.
Din când în când mai apare câte o ştire cu o idee care îşi propune să revoluţioneze lumea nevăzătorilor. Media o preia instant, fără să-şi bată capul să verifice dacă grozava inovaţie aduce de fapt o funcţie care există de 20 de ani, sau dacă nevăzătorul are nevoie de ea ca peştele de bicicletă. Să ne înţelegem: este un lucru pozitiv să plutească în jur cât mai multe idei în privinţa accesibilizării, pentru că nu suntem toţi la fel, nu ne vor fi de folos exact aceleaşi instrumente. Dar ca să ne entuziasmăm de o inovaţie, trebuie să cunoaştem ceea ce a existat înainte. De asta m-am gândit să vă povestesc câte ceva din experienţa mea cu aplicaţiile pentru nevăzători.
Prin 2006 sau 2007, ţin minte că a făcut furori printre nevăzătorii din România un aparat de detectat culori. Era cam cât o napolitană şi recunoştea 150 de nuanţe. Exista aşadar încă de pe atunci o variantă rapidă şi practică prin care nevăzătorii să afle culoarea obiectelor. Nu era o variantă ieftină, e drept: aparatul costa pe atunci în jur de 500 de lei, ceea ce era peste bugetul multora. Astăzi, a detecta culori e una din funcţiile gratuite incluse în foarte multe aplicaţii, dar despre asta vorbim un pic mai târziu.
Existau deja şi telefoane cu voce, iar câţiva oameni puteau să-şi îndeplinească unul din visele nevăzătorilor: acela de a le fi citite mesajele şi contactele din agendă cu voce tare. Dacă întâlniţi astăzi un nevăzător care vi se pare că ţine minte zeci de numere de telefon, să ştiţi că a apucat perioada telefoanelor fără voce, în care se putea baza doar pe propria memorie dacă nu voia să ceară ajutor de fiecare dată când avea nevoie să sune pe cineva.
Aplicaţii pentru aceste telefoane nu prea existau, sau cel puţin nu se ştia despre ele. Totul avea o tentă de ceva meşterit în garaj, iar aplicaţiile care se făceau, rămâneau probabil la un nivel local. Aşa se face că prima aplicaţie pe care am întâlnit-o a fost una românească: era creată de un programator de la Cluj şi-şi propunea să facă cititul mai accesibil atunci când nevăzătorul e pe drum. Practic, în aplicaţie era încărcată o carte în format electronic, care era împărţită şi aranjată în aşa fel încât să poată fi gestionată de aceste smartphone-uri primitive.
Prima aplicaţie mai avansată pentru nevăzători pe care am testat-o se numea TapTap See. Asta era prin 2015, deci cu mult înainte de răspândirea softurilor de inteligenţă artificială. Şi totuşi TapTap See reuşea să facă o descriere foarte precisă a imaginilor: adică dacă făceam o fotografie cu telefonul, aplicaţia spunea că în poză se află „un flip flop portocaliu, picior stâng”. Rezultatele erau atât de bune, încât nu eram lămuriţi dacă sunt sau nu incluşi oameni pentru identificarea fotografiilor. În orice caz, prietenii mei văzători erau foarte încântaţi, fotografiau cu aplicaţia absolut tot ce prindeau când ieşeam în oraş.
Focusul începuse deja să se îndrepte către independenţa în afara casei, către navigare şi orientare, ca urmare pe multe platforme au apărut aplicaţiile GPS speciale: care difereau de cele folosite obişnuit prin faptul că nu aveau atâta grafică, nu erau atât de încărcate, iar direcţiile pe care le dădeau erau sub formă de text. Îmi aduc aminte că în timpul protestelor din 2016, autobuzul în care mă aflam a fost deviat şi m-a lăsat într-o staţie în afara rutei. Era 10 seara, iar strada era absolut pustie, m-aş fi descurcat destul de greu fără o aplicaţie GPS care să mă ajute să mă localizez.
În prezent există aplicaţii foarte avansate pe toate platformele, care au înglobat deja soluţiile oferite de inteligenţa artificială: aş aminti în acest sens Be my eyes pe IOS şi Sullivan+ pe Android, Envision şi Supersense pe ambele platforme. Aceste aplicaţii sunt gratuite şi e interesant că includ funcţii atât pentru indoor cât şi pentru outdoor; pentru că utilizatorul nevăzător este cel care trebuie să decidă ce şi când îi este de folos, de asta tentativele care nu includ nevăzători în dezvoltare, oricât de binevoitoare ar fi, nu vor reuşi să fie cu adevărat practice.
Aplicaţia pe care o am eu îmi descrie scenele, atât din fotografiile pe care le fac eu, cât şi din cele pe care le primesc de la prieteni. Adică îmi trimite cineva o poză pe Whatsapp, iar aplicaţia spune că „o mână cu manichiură roz ţine un borcan cu capac verde”. Dacă dau pe butonul de recunoaştere text, îmi citeşte ce scrie pe borcan, iar dacă în poză e o faţă umană, încearcă să estimeze vârsta şi expresia facială. Are detector de lumină, deci pot să verific dacă am uitat becul aprins. Are detector de culori, deci dacă-mi fotografiez rochia, îmi spune că e „o rochie alb negru, cu model floral”. Poate să transforme în text PDF-uri sau pagini scanate şi are un mod de explorare: adică dacă am uitat unde mi-am lăsat cana de cafea, o selectez din listă şi încep să mă rotesc în jurul axei; iar când cana ajunge în câmpul vizual al camerei, telefonul îmi dă un semnal.
Unde ar mai fi loc de dezvoltare, cred eu, e partea de învăţare. Am participat acum câţiva ani la o prezentare despre softurile de realitate virtuală, unde se spunea că această tehnologie ar putea fi de ajutor pentru ca nevăzătorul să înveţe un anumit spaţiu, să înveţe să exploreze. Ei bine, între timp au apărut multe dispozitive pentru realitate virtuală, dar promisiunea lor educaţională nu s-a concretizat încă.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
