Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului. ”VOICA” de Henriette Yvonne Stahl

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului. ”VOICA” de Henriette Yvonne Stahl

Voica este romanul ei de debut, în 1924, în paginile revistei Viața românească și conține imaginea neidealizată a vieții rurale, unde faptele sunt prezentate în stil naturalist. Sursa de inspirație a fost perioada pe care a petrecut-o în casa fostei ordonanțe a tatălui său. Impresiile puternice pe care i le-a produs lumea satului, graiul, obiceiurile, mentalitatea țăranilor, atmosfera locului, psihologia personajelor conturată cu finețe sunt coordonatele acestui roman.

Articol editat de cristina.rusu, 2 august 2020, 06:00 / actualizat: 2 august 2020, 9:46

Eroina principală, numită Voica, este inspirată de soția ordonanței tatălui scriitoarei. Henriette Yvonne Stahl a cunoscut îndeaproape traiul la țară, reușind astfel să creeze un roman social, axat pe problematica țăranilor români.

Dumitru, căsătorit cu Voica, are un copil nelegitim cu o țigancă. Fiindcă Voica nu poate avea copii, el vrea să îl ia pe Ion și să-l crească, dar ea nu este de acord decât dacă trece pe numele ei două pogoane de pământ, ca nu cumva să rămână pe drumuri. Dumitru îi refuză cererea, ca să o determine să se poarte frumos cu copilul. De la acest conflict se zdruncină viața lor de familie, apar amenințările, bătăile, blestemele, revenirile, împăcările și acceptările. O suferință imensă și intensă, o intrigă de familie dublată de lupta pentru pământ. Scenele dure, violența familială, agresivitatea și brutalitatea personajelor sunt redate alături de aspectele pozitive ale lor.

În alte împrejurări pot fi politicoși, prietenoși, harnici, gospodari, chibzuiți.

Deși foarte tânără, educată și citadină, romanciera a realizat mai multe portrete feminine de țărănci la toate vârstele și a redat condiția femeii de la țară, dependentă de pamânt, de bărbat și de maternitate, văzută fără tragism: baba Ioana, Stoiana, Stanca, Anca, Maria.

Scenele cu copii aduc prospețime și autenticitate, iar comportamentul brutal al bărbaților este privit într-o manieră comprehensivă, din unghiul complexității firii umane.

Realitatea frământărilor țărănești descrise, maternitatea, instinctele umane, moartea, fac din acest roman unul puternic și memorabil.

În romanul Voica găsim asemănări cu Ion al lui Liviu Rebreanu sau cu Viața la țară al lui Duiliu Zamfirescu, dar fără a fi un tablou la fel de idilic.

Vă invităm la Biblioteca Județeană Octavian Goga, Sediul central, pentru împrumut și lectură.