Există o preconcepţie despre fragilitatea persoanelor cu dizabilităţi. Cumva, prezenţa unei dizabilităţi îi face pe oameni să bănuiască o stare generală de slăbiciune a organismului: ceva de porţelan, ceva care se poate deteriora mult mai uşor, ca şi cum deficienţa înseamnă un punct slab, care compromite în mod iremediabil toată armura corpului uman. Observă cel mai bine acest aspect cei cu deficienţe senzoriale, care nu se pot lovi cu piciorul de un stâlp fără a auzi din toate părţile: „Ai grijă!”
Persoanele cu dizabilităţi NU sunt în mod automat mai susceptibile în a contacta noul coronavirus.
Există o preconcepţie despre fragilitatea persoanelor cu dizabilităţi. Cumva, prezenţa unei dizabilităţi îi face pe oameni să bănuiască o stare generală de slăbiciune a organismului: ceva de porţelan, ceva care se poate deteriora mult mai uşor, ca şi cum deficienţa înseamnă un punct slab, care compromite în mod iremediabil toată armura corpului uman. Observă cel mai bine acest aspect cei cu deficienţe senzoriale, care nu se pot lovi cu piciorul de un stâlp fără a auzi din toate părţile: „Ai grijă!”
Persoanele cu dizabilităţi NU sunt în mod automat mai susceptibile în a contacta noul coronavirus.
Protecţia, o bună igienă, evitarea spaţiilor aglomerate sunt bineînţeles măsuri recomandate, dar cei cu dizabilităţi nu vor contacta – şi nu vor transmite – mai lesne Covid19 decât semenii lor. Există însă câteva condiţii specifice, precum afecţiunile cronice, care fac ca noul virus să fie mai periculos pentru cei care trăiesc cu acestea. Haideţi să vedem care sunt punctele în care viaţa persoanelor cu dizabilităţi este afectată de această epidemie:
1. Limbajul şi panica
Oamenii se asigură între ei că doar bolnavii cronici şi cei în vârstă fac parte din grupele de risc. Ei bine, nu e ca şi cum bolnavii cronici nu ne-ar putea auzi! Pe lângă faptul că aceste formulări uneori insensibile provoacă anxietate, în timp ele pot duce şi la stigmatizarea celor care trăiesc cu o afecţiune cronică. Această epidemie a cunoscut deja stigmatizarea unor grupuri (izolarea asiaticilor de pildă), să avem aşadar grijă la felul în care stabilim asocieri între o condiţie cronică şi răspândirea bolii.
2. Igiena şi cumpărăturile
Fiecare situaţie pune probleme specifice: există persoane cu dizabilităţi care se pod deplasa mai greu pentru a-şi face cumpărăturile, ori au dificultăţi în a-şi menţine locuinţa curată. Dacă vrem să fim vecini buni – şi nepanicaţi -, e de foarte mare ajutor să ne asigurăm că persoana cu dizabilităţi care locuieşte în apropiere are medicamentele de care are nevoie şi poate să respecte recomandările pentru igienă.
3. Îngrijirea
În România, atât prin tradiţie cât şi prin costul ridicat al unor servicii, îngrijirea persoanelor cu dizabilităţi are loc în familie. În alte ţări însă, unde angajarea unui asistent profesionist este mai răspândită, tocmai acest serviciu de îngrijire centralizat (aşadar, care nu permite izolarea) pune în pericol persoana cu dizabilităţi.
4. Oportunităţi
Publicaţia Forbes atrage atenţia asupra unei oportunităţi în angajabilitatea celor cu dizabilităţi şi/sau afecţiuni cronice, care au avut mari dificultăţi până acum în a-şi găsi un loc de muncă cu program flexibil, ori în regim de telemuncă. Posibilitatea muncii de la distanţă este acum evaluată într-o altă lumină de către instituţii şi companii.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
