Prima pagină » Diverse » Sfaturile lui Topârceanu pentru evitarea contaminării
Sfaturile lui Topârceanu pentru evitarea contaminării
După savanți și medici ca doctorul Argon, Bacilul se prezintă sub formă de baston… Dar bolnavii, săraicii, spun doctorului Ciucă, Că lor li se prezintă sub formă de măciucă! Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, — Ceva așa, cilindric… Regret că nu găsesc O cretă și-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc.
Nu e prima oară când umanitatea trebuie să înfrunte duşmani microbiali invizibili, dar capabili să devină letali. În 1928, la Teatrul Naţional din Iaşi, George Topârceanu a urcat pe scenă pentru a susţine o conferinţă în versuri. Subiectul era bacilul Koch, evenimentul făcând parte dintr-un festival al Societăţii pentru Profilaxia tuberculozei. Vom reda aici câteva fragmente din conferinţa lui Topârceanu, ale cărui sfaturi sunt demne de luat în seamă – măcar pentru caracterul lor umoristic – chiar şi astăzi!
Întâi de toate, cum arată duşmanul de care trebuie să ne ferim?
După savanți și medici ca doctorul Argon, Bacilul se prezintă sub formă de baston… Dar bolnavii, săraicii, spun doctorului Ciucă, Că lor li se prezintă sub formă de măciucă! Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, — Ceva așa, cilindric… Regret că nu găsesc O cretă și-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc.
Cum se răspândeşte bacilul lui Koch?
Bacilul despre care aș vrea să vă vorbesc Se află-aici în sală… știu bine că m-ascultă, Dar nu vrea să-și trădeze prezența lui ocultă. Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel, Dar unde-i lume multă acolo e și el! Incognito ca regii și nepoftit pătrunde În orice fel de casă; îl întâlnești oriunde: În berării, pe stradă, la cinematograf; Îi place să se joace cu alți bacili în praf; Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul, Și peste tot se ține de bietul om ca scaiul.
Cum putem evita contaminarea?
Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte, Iar laptele și carnea — să fie bine fripte. În orice alimente și-n orice băutură Să puneți acid fenic — nu mult: o picătură… Și cel puțin o dată la două săptămâni Tot omul să se spele pe față și pe mâini… La poștă sau la gară (și-n orice loc murdar) E obligat tot omul să scuipe-n buzunar, Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală… Iar când te duci la teatru sau intri în vreo școală Și aerul de-acolo îți pare echivoc, E mai recomandabil să nu respiri de loc… Acei ce au bronșită sau tuse măgărească, De semenii lor teferi grozav să se ferească! Să nu-și mai piardă noaptea cu lucruri nepermise, Să țină toată iarna ferestrele deschise Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia, Să steie-nchiși în casă, c-afară-i udă ploaia… Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie, Cu propria ta viață să faci economie. De nu vrei ca la urmă să te trezești mofluz, Evită surmenajul și orice fel de-abuz, Rărește-o cu tutunul, mai lasă băutura!… Iar dacă, din păcate, vrei să-ți apropii gura De epiderma unei persoane din elită, — Oricât ar fi persoana aceea de grăbită, La locul ce urmează să fie sărutat Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat. Ori, ca să fiți mai siguri de viață, eu vă zic: Nu sărutați nici mână, nici gură, nici… nimïc!
