Prima pagină » Diverse » Cinci trenduri bizare de frumuseţe

Cinci trenduri bizare de frumuseţe

Etalonul de modă pentru civilizaţia mayaşă era zeul Hun Huhnapu. Acesta era un zeu al recoltei, era aşadar înfăţişat cu un cap alungit, de forma porumbului. Dovezi arheologice de 3000 de ani arată că mayaşii plasau capul bebeluşilor între două scânduri prinse cu curele pentru a se deforma şi a semăna cu zeul lor. O altă concesie făcută frumuseţii de către mayaşi era împodobirea dinţilor cu bijuterii: dinţii erau perforaţi şi în găurile rezultate se introduceau pietre preţioase, o procedură care trebuie să fi fost extrem de dureroasă.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 27 octombrie 2019, 06:00 / actualizat: 30 octombrie 2019, 10:43

În Japonia, mult timp a fost la modă înnegrirea dinţilor. Dinţii negri erau un simbol al statutului social şi al maturităţii, dar doamnele recurgeau la această procedură pentru a-şi camufla expresiile faciale. Culoarea se obţinea aplicând cu pensula un lichid ce conţinea scorţişoară şi pilitură de fier. Obiceiul a persistat până în 1873, când însăşi împărăteasa Japoniei a apărut cu dinţi albi şi strălucitori în faţa publicului, pentru a demonstra deschiderea ţării asiatice spre ideile occidentale.

În Grecia antică, o marcă a frumuseţii şi a inteligenţei era sprânceana deasă şi continuă. Dacă nu erau potrivite de la natură, atunci sprâncenele erau îmbogăţite cu machiaj şi păr de capră.

În Franţa, înaintea revoluţiei din 1789, aristocraţia a cunoscut o nebunie a trendurilor de frumuseţe. Doamnele-şi machiau nu doar chipul şi decolteul, dar şi braţele. Dacă pe braţul unei doamne albastrul venelor ieşea în evidenţă, aceasta părea cu atât mai elegantă şi mai graţioasă. Problema era că erau puţine şanse ca venele să se evidenţieze pe pielea puternic pudrată, Maria Antoaneta şi cercul ei de prietene au introdus aşadar ideea de a-şi vopsi linii albastre pe pielea albă, dar foloseau chiar lipitori pentru a evidenţia venele în modul dorit.

În Europa secolului al XI-lea, o frunte înaltă era semn de curăţenie şi sănătate. Sprâncenele erau pensate până a deveni linii foarte subţiri. Adesea erau smulse şi genele, iar părul de pe scalp era îndepărtat pe o bandă de câţiva cm pentru a produce o frunte mai accentuată.