Gloria Gainor, pe numele ei adevărat Gloria Fowles, s-a născut în 7 septembrie 1949, în New Jersey, Statele Unite. Familia ei nu era tocmai una convenţională: ambii părinţi aveau copii din căsătorii anterioare, iar tatăl Gloriei şi-a părăsit soţia înainte de naşterea fetei. Bunica din partea mamei era mereu pe aproape, deşi viziunea ei despre creşterea copiilor era mai severă şi implica multe pedepse fizice.
Foto: epa07808769 US soul singer Gloria Gaynor performs on stage at Stone & Music Festival in Merida, western Spain, 31 August 2019. EPA/Jero Morales
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
7 septembrie 2019, 06:00 / actualizat: 7 septembrie 2019, 8:42
A debutat în anii ’70, contribuind la popularizarea genului disco. Piesa ei cea mai de succes este recunoscută atât de copii de 6 ani, cât şi de înţelepţi de 80 de ani. Astăzi, 7 septembrie, îi spunem “la mulţi ani” Gloriei Gainor, care împlineşte 70 de ani!
Gloria Gainor, pe numele ei adevărat Gloria Fowles, s-a născut în 7 septembrie 1949, în New Jersey, Statele Unite. Familia ei nu era tocmai una convenţională: ambii părinţi aveau copii din căsătorii anterioare, iar tatăl Gloriei şi-a părăsit soţia înainte de naşterea fetei. Bunica din partea mamei era mereu pe aproape, deşi viziunea ei despre creşterea copiilor era mai severă şi implica multe pedepse fizice.
“Era mereu muzică în casa noastră”, spunea Gloria Gainor în autobiografia sa. Tatăl ei cânta la ukulele şi chitară şi urca pe scena unui club de noapte, în timp ce fraţii ei, sub influenţa bunicii, au format un quartet de gospeluri. Copiii ascultau de multe ori la radio muzica lui Nat King Cole şi Sarah Vaugn.
În adolescenţă, Gloria Gainor s-a confruntat cu probleme cu greutatea şi a încercat din greu să se integreze. A făcut parte din corul şcolii şi şi-a dorit mereu să cânte, dar nimeni din familie nu-i observa strădaniile. După terminarea liceului ar fi dorit să urmeze o carieră muzicală, dar a ales să facă şi cursuri de business şi de cosmetică, la insistenţele mamei sale. Cânta doar pentru ea însăşi, în propriul ei apartament, dar atât de tare că o puteau auzi şi vecinii! După cum s-a dovedit, unul din vecini făcea parte dintr-o trupă ce cânta pe scena unui club de noapte şi s-a hotărât să-i dea o şansă Gloriei de a urca pe scenă. În curând, cu ajutorul fratelui ei, a început să primească invitaţii şi în alte cluburi.
După mai mulţi ani de cântat în localuri, fie solo, fie într-o trupă de jazz numită Soul Satisfiers, a semnat primul contract cu Columbia Records în 1975. Contractul s-a fructificat prin albumul Never can say goodbie. Un lucru interesant legat de acest album era că piesele de pe prima parte a casetei nu erau separate printr-un spaţiu de bandă liberă, rezultând un maraton de dance de 19 minute, extrem de popular în discoteci. Acest album a propulsat-o pe Gloria Gainor în topuri şi a contribuit la popularizarea genului disco în rândul publicului.
Profitând de succesul debutului, Gloria Gainor s-a grăbit să lanseze al doilea disc în decursul aceluiaşi an, sub titlul Experience Gloria Gainor. Un single mai puţin cunoscut de pe acest album, I’ll be there, a ajuns până pe locul 5 în clasamentul Billboard.
Gloria Gainor a lansat 16 albume în următorii ani, multe dintre ele cu un succes moderat. A compus şi muzică de film. În 1979, de pe coloana sonoră a filmului Nocturna: nepoata lui Dracula a făcut parte şi o piesă disco, Love is just a heartbeat away.
https://www.youtube.com/watch?v=4jQBcLY-1I4
În anii ’80, genul disco a intrat într-un con de umbră. Piesele care abordau acest stil încă erau difuzate la câteva posturi de radio, dar albumele Gloriei Gainor nu mai puteau atinge popularitatea din urmă cu câţiva ani. A mai urcat odată în clasamente cu single-ul I am what I am, o piesă care a fost practic adoptată de comunitatea LGBT. În anii ’90, Gloria Gainor s-a orientat spre televiziune, interpretând roluri în seriale precum Ally McBeal sau That ‘70s show.
În 2005, Gloria Gainor a fost inclusă în Dance Music Hall of Fame, unde şi-a ocupat locul alături de alte legende ale genului disco precum Chic sau Silvester. Piesa de rezistenţă a artistei rămâne însă I will survive, lansată la sfârşitul anilor ’70, odată cu albumul Love Tracks. Piesa e scrisă din punctul de vedere al unei femei abandonate de iubitul ei care îi transmite partenerului faptul că se va descurca şi fără el. Cu timpul, a devenit un soi de imn neoficial al emancipării feminine. I will survive a fost recompensat cu un premiu Grammy pentru cea mai bună piesă disco din 1980. A făcut parte din topul celor mai bune 500 de piese din toate timpurile întocmit de revista Rolling Stone şi Billboard, iar în 2001 a fost plasată pe locul I în topul celor mai bune piese dance difuzat de VH1. Piesa iconică, recunoscută atât de copii de 6 ani cât şi de înţelepţi de 80 de ani, a fost încă odată onorată în 2015, când a fost inclusă pe coloana sonoră a filmului Marţianul. În 2016, cunoscuta Bibliotecă a Congresului a selectat I will survive pentru a face parte din arhiva naţională de muzică a Statelor Unite.
Andrea Nagy
Foto: Agerpres
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
