Primul roman din istorie a fost scris în Japonia

În Europa, pentru titlui de cel dintâi roman concurează Le morte d’Arthur a lui sir Thomas Mallory, apărută în 1470, dar şi Iscusitul hidalgo don Quijote de la Manca a lui Miguel Cervantes. Dacă însă aruncăm o privire la literatura unor ţări mai îndepărtate, precum Japonia, vom găsi o carte care se încadrează în canoanele speciei romanului şi este mai veche decât istoria cavalerilor mesei rotunde.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 6 august 2019, 17:50

Cartea intitulată Iubirile lui Genji îi aparţine scriitoarei Murasaki (cel mai probabil un pseudonim) şi a apărut cândva în secolul al XI-lea. Genji, un fiu al împăratului căruia i se refuză recunoaşterea calităţii de prinţ, este nevoit să se plaseze ca un umil funcţionar public pentru a-şi câştiga existenţa. Viaţa lui este îngreunată de faptul că se îndrăgosteşte de propria lui mamă vitregă şi, după o căsnicie nu prea izbutită, încearcă să-şi găsească alinarea în relaţii pasagere.

Secolul al XI-lea este considerat epoca de aur a Japoniei. Este perioada în care Ţara Soarelui-Răsare a scăpat de influenţa Chinei şi şi-a dezvoltat propriul său sistem de scriere. Scrierea cu caractere chinezeşti le era rezervată doar bărbaţilor de rang înalt. Aşadar Murasaki, fiică a unui nobil mărunt, şi-a consemnat opera în 54 de părţi în noua caligrafie.

Murasaki nu făcea parte din cercul nobililor de la curte. Din cauza rangului mic al tatălui ei s-a măritat târziu, la vârsta de 25 de ani cu un bărbat mult mai în vârstă, care mai avea probabil şi alte soţii. Încă din copilărie a fost atrasă de cărţi, după moartea soţului ei a început aşadar să-şi scrie propria operă. După ce Iubirile lui Genji s-a bucurat de succes, i s-au deschis porţile înaltei societăţi şi a fost acceptată în cercul împărătesei. Dar pentru că nu se simţea în largul ei în această lume, nu s-a putut integra niciodată pe deplin. A privit aşadar ca un observator obiectiv intrigile de la curte, manevrele sexuale şi de căsătorie din sânul lumii bune, observaţii pe care le-a folosit în cărţile sale.

Cu toate că romanul cuprinde aluzii sexuale, nu este vorba de o operă pornografică. În acea perioadă, doamnele îşi trăiau viaţa în spatele uşilor, umbrarelor şi paravanelor, aşadar înfăţişarea uneia dintre ele fără haine, ori chiar şi în lumina soarelui, ar fi fost considerată ca fiind ceva excesiv de provocator.

Pentru că în familiile domnitoare trăiau nenumărate concubine, descendenţa imperială nu era chiar atât de uşor de urmărit. Când cartea a fost tradusă în japoneză modernă în 1930, unele părţi au fost cenzurate, pentru că dădeau de înţeles că un important împărat din epocă ar fi avut o origine nelegitimă.

Cartea nu este uşor de citit. În acea epocă era considerat nepoliticos ca nobilii să fie numiţi, referirea lor se făcea aşadar în funcţie de poziţia pe care o ocupau ori funcţia pe care o deţineau. Textul abundă în personaje denumite în stilul „ministrul din partea stângă”, ori „a doua prinţesă din cameră”. Nici limbajul nu era unul simplu: romanul este bogat în jocuri de cuvinte, fragmente de poezii şi contexte care ar fi de înţeles doar pentru cineva care a trăit în secolul al XI-lea.

Manuscrisul original s-a pierdut, dar chiar şi în timpul vieţii autoarei au apărut multe copii. De-a lungul mileniului care a trecut popularitatea Iubirilor lui Genji a rămas neştirbită, reprezentând o sursă de inspiraţie chiar şi în arta japoneză de astăzi.

Sursă text/foto: Index.hu

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.