Vă amintiţi cum era să scrieţi un document fără să fiţi distras în permanenţă de e-mailuri, notificări, ori reţele de socializare? Dacă da, este probabil pentru că aveţi nostalgia maşinilor de scris.
Articol editat de cristina.rusu, 23 iunie 2019, 06:00 / actualizat: 26 iunie 2019, 10:29
Vă amintiţi cum era să scrieţi un document fără să fiţi distras în permanenţă de e-mailuri, notificări, ori reţele de socializare? Dacă da, este probabil pentru că aveţi nostalgia maşinilor de scris.
Aceste constructe maiestuoase, care ocupau de regulă jumătate din suprafaţa biroului şi al căror sunet l-am recunoaşte chiar şi în vis au fost, timp de 150 de ani, instrumentele nelipsite prin care au luat naştere nu doar cantităţi impresionante de documente oficiale, ci şi atâtea opere literare. Într-adevăr, chiar şi astăzi există scriitori care spun că procesul creativ nu e acelaşi dacă nu implică şi vechea lor maşină de scris.
Ideea maşinii de scris a apărut în secolul al XVII-lea, ca o metodă de a elabora documente oficiale fără a mai fi nevoie de o presă de tipar. Prima astfel de maşină a fost brevetată în 1714, de către un bărbat pe nume Henry Mill. Nu se ştie dacă el a realizat într-adevăr invenţia pe care şi-a propus-o, dar ideea sa era să se poată transcrie cu acest aparat literele atât de curat şi de egal încât rezultatul să nu poată fi deosebit de textul tipărit.
Primul model despre care se ştie îi aparţine americanului William Burt, care a construit un precursor al maşinii de scris în 1830. Burt era un funcţionar guvernamental şi tare şi-ar mai fi dorit un instrument cu care să-şi scrie documentele curat şi repede! Aparatul său nu a îndeplinit însă ambele deziderate: maşina de scris a lui William Burt nu folosea clape, ci mai degrabă un disc ca acela al vechilor telefoane pentru a selecta literele.
Au urmat multe încercări, dar cea dintâi maşină de scris comercializată a apărut în 23 iunie 1874. Doi inventatori, Christopher Latam Sholes şi Carlos Glidden au colaborat cu compania Remmington pentru a fabrica acest model. Cei doi sunt şi autorii tastaturii de tip Querty, care astăzi e un standard pe toate calculatoarele şi telefoanele. Maşina lor de scris cuprindea deja această tastatură şi scria doar cu litere mari.
Designul pe care îl ştim însă a fost concretizat pe o maşină de scris pusă în circulaţie în 1896. Maşina se numea Underwood 1 şi avea 4 rânduri de litere aşezate frontal, în aşa fel încât pentru prima oară, oamenii puteau vedea ceea ce scriau. Mai conţinea şi o tastă Shift, în aşa fel încât oamenii să poată face diferenţa între literele mari şi cele mici. De fapt, nu era primul model care să cuprindă toate aceste elemente, dar acesta era realizat cu ceva mai multă măiestrie inginerească, iar asta l-a făcut să aibă succes la public.
În prima parte a secolului XX, maşinile de scris au început să fie folosite în birouri. Erau însă foarte gălăgioase, iar funcţionarii se plângeau de zgomotul lor. În 1917, o companie a făcut reclamă unei maşini de scris silenţioase, care însă nu a împlinit aşteptările utilizatorilor, iar clic-clac-ul a continuat.
Între cele două războaie mondiale, au fost lansate şi maşinile de scris electrice, care foloseau un motor pentru a deplasa carul. Acestea erau mai mici şi mai uşoare; în plus, tastele nu mai erau plasate la distanţe atât de mari şi litera se imprima pe foaie mult mai uşor, ceea ce însemna că utilizatorul nu mai trebuia să bată ca din ciocan atunci când scria.
În anii ’60, IBM a îmbunătăţit modelele electrice, introducând posibilitatea de a scrie cu caractere italice, ori cu caractere specifice altor limbi decât engleza. De asemenea, modelele electrice aveau avantajul că se blocau mai rar decât cele mecanice. IBM a mers şi mai departe trei ani mai târziu: maşinile de scris au fost dotate cu o bandă magnetică. Aceasta stoca literele imprimate, astfel încât atunci când se făcea o greşeală, ea putea fi corectată fără să fie nevoie ca utilizatorul să bată din nou întreaga pagină.
Din acest moment, maşinile de scris au devenit încet-încet calculatoarele pe care le ştim astăzi. La sfârşitul anilor ’60, modelele electrice au devenit capabile să-şi transmită între ele conţinutul benzilor magnetice cu ajutorul liniilor de telefonie, fiind astfel practic o versiune incipientă a e-mailului.
Cu toate că inovaţiile ulterioare au încercat să menţină maşina de scris printre preferinţele consumatorilor, acestea au fost înlocuite încet-încet de procesoarele de text, iar mai apoi de calculatoare.
Scriitori şi jurnalişti le mai folosesc şi astăzi pentru a evita distragerea şi există o piaţă a modelelor mecanice vechi, dar ultima maşină de scris a fost fabricată în 2012.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Consumul regulat de ceai şi cafea la temperaturi foarte ridicate creşte riscul de cancer esofagian, indică un studiu britanic realizat pe aproape...
Îmbrăcat ca o femeie, purtând o perucă neagră, puțin machiat și sandale albe. În brațe, un copil de nici doi ani, pentru a evita să...
Pilotul bulgar Nikolai Kalaidjiev a stabilit un nou record mondial recunoscut de Guinness, după ce a efectuat 1.021 de decolări şi aterizări pe...
Dermatologii avertizează că arsurile solare severe, în special cele suferite între vârsta de 15 şi 20 de ani, pot creşte semnificativ riscul...